Decanul Facultăţii de Medicină Dentară din Bucureşti, vicepreşedintele Colegiului Medicilor Dentişti, omul care redă, la propriu, zâmbetul oamenilor, prof. univ. dr Dragoş Stanciu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!
„Trăiesc cu gândul la viitor, la ce mai am de făcut astfel încât scurta vacanţă ce a mai rămas să poată fi folosită la maximum. Toate acestea în contextul în care se apropie al IV-lea Congres Mondial al Ortodonţiei Francofone, eveniment organizat la Bucureşti în perioada 8-11 septembrie 2011, al cărui preşedinte sunt. Dacă vreţi, dau astfel un nou înţeles noţiunii de concediu...
Cititorii acestor rânduri ar trebui să ştie că activitatea efervescentă pe care o depun de când mă ştiu este un foarte bun antrenament pentru minte şi spirit, aşa că atunci când mă voi întoarce la şcoală voi încerca să fiu într-o formă maximă, din toate punctele de vedere.
Sunt şi am fost întotdeauna adeptul principiului că «omul sfinţeşte locul». Cum dorinţa şi capacitatea de muncă mi-au fost transmise genetic, factorul de mediu (latidudine şi/sau longitudine) nu cred că ar fi influenţat prea mult destinul meu profesional, decât poate la capitolul «viteză de realizare».
Viaţa de medic în România? O provocare continuă, la care nu pot răspunde cu succes decât cei care au cu adevărat vocaţie. Problema se pune puţin altfel.
Din punctul meu de vedere, nu trebuie să schimbi ceea ce funcţionează, ci trebuie, pe de o parte, să identifici disfuncţionalităţile şi să le elimini, iar, pe de altă parte, trebuie să încerci să îmbunătăţeşti ceea ce deja funcţionează.
Cea mai mare teamă a medicului Dragoş Stanciu este ca nu cumva atribuţiile de decan al Facultăţii de Medicină Dentară de la Bucureşti sau cele de vicepreşedinte al Colegiului Medicilor Dentişti din România să-l ţină prea mult timp departe de pacienţi, pentru tratamentul căro
