Mircea Baniciu se simte în largul lui în magazinul de chitare unde ne-am întâlnit. Şi acum, la cei 62 de ani, artistul îşi arde cu intensitate marea pasiune, muzica. Pentru Mircea Baniciu, întâlnirea cu Phoenix a însemnat cel mai important lucru care i s-a întâmplat. Însă succesul pe care l-a avut se datorează şi propriilor alegeri.

„Adevărul": Ce faceţi în perioada asta?

Mircea Baniciu: E o perioadă de vacanţă, dar pentru mine vacanţa înseamnă şi timp liber, şi muncă, pe care încerc să le combin într-un mod cât mai plăcut. Oricum, eu niciodată nu mi-am permis un concediu mai lung de zece zile, pentru că întotdeauna au apărut spectacolele. Şi nu le-am refuzat în ideea în care cu cât refuzi mai multe concerte, cu atât te îndepărtezi mai tare de ceea ce trebuie să faci ca şi artist. În vara asta am fost la mare, unde am avut câteva spectacole în Vama Veche. Am stat o bună perioadă în 2 Mai şi făceam naveta cu bicicleta până în Vamă. Atmosfera din Vamă îmi este una dintre cele mai apropiate, am prieteni acolo.

Că tot aţi pomenit de Vama Veche, cum vi se pare acum staţiunea faţă de cum o ştiaţi înainte?

Părerea mea este că lucrurile s-au schimbat şi în bine. Au apărut terase şi cluburi frumoase, fără să le băgăm în seamă pe cele care au rămas la stadiul de betoane, nu tocmai în stilul care caracterizează Vama. Cât despre oameni, da, e un soi de melanj, dar ce-mi place este că Vama a rămas singurul loc în care mai găseşti oameni care citesc pe plajă sau pe terasă. Plus că vezi în ochii multora că sunt de-ai casei şi că vin cu plăcere acolo, nu sunt sindicaliştii pe care îi vezi la Neptun sau în Eforie, şi nici şmecherii din Mamaia. Cumva, e o atmosferă care s-a instaurat în Vamă şi care pe mine unul mă face să mă simt bine, chiar dacă te mai împiedici de câte unul care doarme pe plajă ori de unul care a băut toată noaptea. Îmi aminte