Parcat după-amiaza în hotel, după ce gazdele chineze i-au explicat, zâmbind subţire, că până seara nu are program oficial, dar asta nu înseamnă că poate cutreiera de capul lui prin oraş, protocolul lor nu permite, pe Emil Boc l-a luat somnul şi a visat frumos. Se făcea că, gata, afaceri de vreo şase miliarde de euro sunt ca şi semnate cu tuş de cea mai bună calitate.

Numai să vezi drăcia dracului, a doua zi, chinezuţii i-au zis că da, e adevărat, au vreo 2-3 mii de miliarde de dolari disponibili pentru investiţii oriunde în lume, ba chiar s-au mirat de ce guvernul de la Bucureşti i-a tot ignorat. O fi supărat dl Băsescu pe preşedintele chinez, că nu l-a invitat într-o vizită de stat? O fi economia românească atât de tare, că n-a avut nevoie de injecţii? În fine, să lăsăm trecutul, au concedat oficialii chinezi, iar dl prim-ministru să zică limpede cam ce investiţii de amploare doreşte. Aici, Emil Boc s-a simţit ca peştele în apă sau ca la microfonul TVR şi a început să le turuie: centrala de la Cernavodă 3-4, încă o centură pentru Capitală, canalul Bucureşti-Dunăre, un megasistem de irigaţii, câte şi mai câte. Şi iarăşi au zâmbit afabil gazdele şi au aşteptat. Ce anume? Niscaiva mape cu documentaţii profesioniste, ba chiar şi cu planurile de afaceri propuse, că ei aşa lucrează, meticulos. Bietul premier român de unde să le scoată, că nu-l informase nimeni că-s aşa de tipicari, nici ministrul de externe Baconschi, nici ambasadorul la Beijing (că tot n-avem unul de vreun an), nici oamenii de afaceri care l-au însoţit, nişte microserelişti de prin Ilfov şi Dâmboviţa, unii chiar datori la Fiscul lui Blejnar.

Vai de mine, dar nu-i nici o problemă, i-au spus, enervant de politicoase, gazdele, atunci să mai vorbim prin octombrie, în cunoştinţă de cauză. Mai venindu-i inima la loc, Emil Boc s-a dus la hotel, a pus în valiză cea mai preţioasă achiziţie după viz