Prima impresie: ''Am făcut o afacere bună''. Deznodământul? ''Avem noroc dacă vindem şi la un sfert din preţul de achiziţie''. Cam aşa ar putea fi rezumată lecţia pe care criza le-a predat-o proprietarilor City Mall atunci când le era lumea (de business) mai dragă.

Dacă Joe Girard, cel mai mare vânzător al tuturor timpurilor, conform Guiness Book, ar scrie o carte şi despre “cum să nu vinzi”, probabil că City Mall n-ar fi o

alegere din cale afară de surprinzătoare pentru un studiu ce caz. Ceea ce ar fi

trebuit să fie “centrul distracţiei” din sudul Bucureştiului este azi şters aproape

complet de pe lista de opţiuni a vizitatorilor, retailerilor şi investitorilor.

Nu sunt ancore de top care să atragă trafic. Nici variante de relaxare.

Cu un umor ironic, un forumist pe nume Andrei enumeră pe blogul său - http cutiuta-milei.com – alte trei motive pentru care proiectul situat vizavi de cimitirul Bellu a devenit un centru comercial-fantomă: “este prost gândit”, scrie el, explicând că e construit pe o suprafaţă mult prea mică pentru un mall - «în 10 minute de mers pe jos l-ai parcurs şi-n lungime, şi-n lăţime, şi-n diagonală şi de împrejur“. Apoi, este “prost amblasat”, continuă forumistul, «lângă un ditai parcul.

Vara se duce lumea în parc la răcoare şi la plimbare, iarna se duce în parc la sanie sau la bătaie cu zăpada, când plouă se urca în tramvai şi ajunge la Liberty Center sau la Sun Plaza, care sunt mult mai mari şi oferă mult mai multe opţiuni de distracţie”. Nu în ultimul rând, “dacă ar fi să analizezi fiecare metodă de relaxare în parte, ai observa că filmele de la cinema se văd în format XCAM, ora de ping-pong este 15 lei, pista de bowling este 25 de lei (...), iar singurele două sunt Laser Max-ul şi magazinul Bruno (...)”

Când criza nu iartă

Într-adevăr, indiferent că treci pragul City Mall în mi