Ştiţi că majoritatea elevilor germani stau 13 ani în şcoală? E ca la noi la liceul pedagogic doar că nu toţi elevii germani devin profesori. În urmă cu ceva vreme a început în Republica Federală o dezbatere privind scurtarea şederii la şcoală şi eficientizarea sistemului.
E vorba despre reducerea anilor de studiu la 12 în loc de 13. Cum reacţionează părinţii şi elevii la aceste planuri? Păi... rămân corigenţi! Este cea mai recentă formă de protest a părinţilor şi elevilor nemulţumiţi de abolirea celei de-a 13-a clase. De fapt, nu este vorba de a 13-a clasă în ordinea numerelor de pe firmament, ci despre a 9-a clasă din gimnaziu. Mă rog, detalii... Cert e că: şcoala mai scurtă e mai eficientă, mai ieftină şi basta – spun autorităţile din majoritatea landurilor germane (pentru că politica educaţională este atribut de guvernare regională, nu federală).
Părinţii şi copiii surmenaţi de ritmul de învăţare spre un aşa numit „bacalaureat turbo” nu sunt însă de acord. Ei argumentează că o săptămână cu 36 de ore de clasă plus timpul alocat temelor este de-a dreptul inuman. Ar ajunge să fie mai mult decât o săptămână legală de muncă, spun aceştia.
Nici specialiştii nu se lasă mai prejos, că deh, ce ne-am face fără ei, n-am mai avea pe cine să cităm... Psihologii afirmă că „înţelegerea are nevoie de timp” şi că ritmul mai alert de studiu ar avea drept consecinţă tocmai o lentoare nedorită a asimilării informaţiei. Ei dau ca exemplu materii precum politică sau economie. Chiar şi la matematică unele chestiuni ar ajunge să fie învăţate prea devreme.
Dar aici intervine schizofrenia situaţiei.
Nemţii se plâng că pensiile de stat nu vor mai fi sustenabile din buget şi că vor trebui să iasă la pensie mai târziu. Dar nu se gândesc cum să atragă tinerii pe piaţa muncii mai devreme – chiar şi prin scurtarea şcolii.
Politica şi economia sun
