Reconstructia unei nave istorice,cum este Panzarul Moldovenesc, a fost o provocare lansată comunitaţii locale din Galaţi de membri ai Ligii Navale Române, de câtiva pasionaţi cinefili, foşti navigatori şi jurnalişti, în anul când se comemorau 500 de ani de la moartea domnitorului Ştefan cel Mare.
Iniţiatorii aveau în vedere posibilităţile tehnice locale şi proiecţiile europene ale dezvoltărilor unor proiecte europene (Croaziere pe Dunăre sau Bursa Dunareană de Turism) şi care urmăreau valorificarea potenţialului turistic al Galaţilor.
Reconstituirea unei nave a flotei de Pânzare a lui Ştefan cel Mare,ce a imprimat o notă caracteristică navigaţiei de la Gurile Dunarii in secolele XV şi XVI s-a făcut după un concep -sinteză, obtinut in urma documentărilor laborioase,efectuate de proiectantii şi constructorii navei.
S-au folosit surse existente in Muzeul Marinei din Constanţa şi Muzeul Navigaţiei din Odessa ,picturile murale si frescele de epocă de pe mănăstirile din nordul Moldovei, dar mai ales exceptionalul studiu pus la punct de Cristian Crăciunoiu, în lucrarea Corăbii străbune.
Toate descrierile pleacă de la o stampă procurată de Grigore Al. Sturza,în secolul XIX, şi publicată de Gheorghe Asachi. Elementele esenţiale ale celebrei corăbii au fost reluate şi comentate de comandorul C.Ciuchi,în 1904.Conform acestuia,"vasele moldoveneşti pe la anul 1500 aveau aproape forma corăbiilor de Dunăre ce se văd şi azi.
Prova înaltă şi întoarsă ,ca la gondole ,pupa tăiată drept şi terminată cu două coarne ,care serveau probabil pentru legarea bastimentului. Cârma este o ramă solidă, câte una în fiecare bord, întărită cu fier la pană, care se lăţeşte la extremitatea inferioară.Vasul are punte.Copastia este închisă numai în parte, probabil pentru a se servi de rame .Pe punte se văd două bastoane susţinute de două straiuri. Acesta constitui
