Pe picior de mutare, am stat câteva zile printre pachete şi cutii. Ce să iau şi ce să pun în valiză? Ocazie cu care am descoperit câte lucruri inutile sunt depozitate prin casa omului. Spre exemplu, manualele cu instrucţiuni. Multe dintre obiectele pe care le-am cum-părat, la un moment dat, aveau asemenea manuale. Necesare în momentul în care invenţiile erau introduse în priză, erau puse apoi "bine". Aşa de bine încât am uitat complet de ele. Le-am regăsit prin diferite sertare în care credeam că aveam hârtii serioase. Manuale de storcătoare de suc şi alte asemenea.
Am realizat apoi că unele lucruri sunt de acest fel. Poate mai multe decât am crede. Aşa încât m-am gândit să fac o listă cu lucrurile a căror dispariţie nu o regretă nimeni. Nu este nici sistematică şi nici exhaustivă. Dar ne spune ceva, cred, despre lumea din jurul nostru. Aşadar...
1. Moneda de 5 lei. Avea, totuşi, un merit. Trebuia doar să priveşti acele jetoane tocite pentru a înţelege că economia socialistă avea zilele numărate. Să baţi monedă din aluminiu spune ceva despre inteligenţa celor care erau la butoanele economiei anilor "80.
2. Oltcit-ul. În istoria automobilului, Citroen a avut contribuţii fundamentale. Modelul DS a rămas ca una dintre cele mai frumoase maşini construite vreodată. Este un mister pentru mine cum au putut francezii să gireze producţia unei cutii cu roţi în România lui Nicolae Ceauşescu. Există o nostalgie pentru modelele acelei epoci, spre exemplu faţă de clasicul Aro, la origine un fel de copie a Gaz-ului sovietic. Au apărut cluburi ale pasionaţilor care îşi restaurează atent maşinile. Unul m-a plimbat cu un asemenea Aro, de care era foarte mândru. Am înţeles de ce. Nu am auzit însă de nimeni care să suspine după Oltcit-ul părinţilor. Chiar şi numele era greşit la această maşină.
3. Partidul Democrat Agrar din România. Cazul PDAR arată ceva despre
