Rusia a acceptat să dea înapoi cel mai vechi papirus din Europa, descoperit la Mangalia în 1959. Retrocedarea papirusului ne duce cu gândul la istoria tezaurului românesc care a fost trimis la ruşi în Primul Război Mondial şi care a revenit doar parţial.

Aflat în exil la Iaşi, guvernul României, condus de Ion I. C. Brătianu, a decis în decembrie 1916 evacuarea în Rusia a tezaurului Băncii Naţionale a României.

Deşi au existat şi alte alternative pentru trimiterea tezaurului, precum Anglia, Suedia sau Norvegia, Brătianu a fost de acord să depoziteze comorile ţării în buncărele celui mai puternic aliat, Imperiul Ţarist.

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniştri "găseşte că este nevoie să se pună în siguranţă în Rusia tezaurul Bâncii Naţionale şi aprobă transportarea lui".

Astfel, 20 de vagoane încărcate până la refuz au plecat spre Moscova din Gara Iaşi. Paza era asigurată de către soldaţi ruşi, dar era supervizată de reprezentanţi ai BNR şi ai altor bănci importante din România.

Din cele 1.740 de lăzi în care era încărcat tezaurul, în numai trei se aflau lingouri cu însemnele BNR. În 1917, valoarea tezaurului era estimată la 1,2 miliarde de dolari.

Tezaurul românesc a fost recepţionat de către ruşi la 5 august 1917.

Izbucnirea revoluţiei ruse şi instaurarea la putere a bolşevicilor conduşi de Lenin a complicat relaţiile dintre Bucureşti şi Moscova.

Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti în 15 martie 1917, în Basarabia, a complicat şi mai mult situaţia, astfel că în ianuarie 1918, comisarul rus al afacerilor externe, Lev Davidovici Troţki, a anunţat ruperea relaţiilor cu România.

În perioada interbelică au fost făcute mai multe încercări pentru recuperarea tezaurului, iar în 1935 guvernul URSS a decis să restituie o parte din el. Astfel, în gara Obor au sosit, în 16 iun