România reuşeşte, de veacuri, să ilustreze spectaculos alternanţa, ba chiar simultaneitatea, unor afecte şi situaţii ireconciliabile: dramă şi băşcălie, rîs şi plîns, veselie şi tristeţe, vehemenţă şi toropeală, indignare şi conciliere. Ni se oferă zilnic, în ziare şi la televiziuni, numeroase exemple. Asistăm la interminabile dezbateri în care şi invitaţii, şi moderatorii deplîng catastrofe naţionale ireparabile printre glumiţe, replici „haioase“, piruete jucăuşe. Sîntem specialişti în hazul de necaz. Doliul de fond se arborează într-o atmosferă de bună-dispoziţie telegenică. Cei din platou, cînd bosumflaţi, cînd şmecheri, cînd apocaliptici, cînd zglobii, se simt bine. Cu alte cuvinte – cum spunea cineva –, situaţia e tragică, dar nu e serioasă…
DE ACELASI AUTOR Reflecţii post-electorale O aniversare uitată Note, stări, zile Note, stări, zile Ziarele ştiu să facă o nonşalantă selecţie între ştiri importante şi ştiri vandabile. Orice informaţie e cîntărită după eventualele ei conotaţii politice şi după „rating“. Aşa se face că, la un moment dat, sîntem înştiinţaţi (şi nu în jurnalistica de cancan) că dnei Elena Udrea, la o conferinţă de presă, i s-au văzut chiloţii. Sau că s-a împiedicat şi era să cadă cînd a coborît de pe podiumul unei întruniri. Altădată, ni se comunică isprăvi fenomenale ale dlui Radu Mazăre (deghizamente bezmetice, date despre cum şi-a pierdut „virginitatea“, detalii despre „femeia braziliancă“ etc.). Mai aflăm că dl Crin Antonescu a mîngîiat miei la Botoşani, că dl Tălmăcean dansează ca Michael Jackson şi cîte şi mai cîte, de natură să lămurească, pe căi subtile, criza generală. Dar există şi „breaking news“ dincolo de universul VIP-urilor. Repet, nu citez decît titluri din gazete importante, nu din mlaştina tabloidelor, unde ele sînt, mai mult sau mai puţin, la locul lor. Se întîmplă, e drept, ca, uneori, ziarele „mari“ să preia anu
