- Istoric - nr. 848 / 18 August, 2011 Oameni, sarlatani, hiene Trebuie sa vina si vremea cand un Guvern si un Parlament romanesti vor deschide "Charta de Aur a Prietenilor Romaniei”! Un Pantheon din care nu pot lipsi barbati precum marele geograf francez prof. Emmanuel de Martonne, generalul Henri Berthelot, pastorul sas Stephan Ludwig Roth, scriitorul cu radacini secuiesti Stefan J. Fay, istoricul ungur Andrei Veress, rabinul Alexandru Safran, poetul sarb Franyo Zoltan, scriitorul sas Wolf von Aichelburg, istoricul britanic Robert W. SeatonWatson, scriitorul francez Henri Jacquier, Milton G. Lehrer - publicist american... Prea putina recunostinta pentru acesti Barbati! Ce stim azi despre Gustav Augustini?! Aproape nimic. El este "slovacul nostru”, cum ii ziceau ardelenii, care, la 42 de ani, in anul 1893, manat de idealurile natiunilor asuprite, s-a alaturat cauzei romanilor ardeleni, mai intai ca ziarist, iar apoi ca secretar al lui Ioan Ratiu, presedintele Partidului National Roman din Ungaria si Transilvania. Vorbea opt limbi... Recitit, si dupa 117 ani, articolul sau de debut "Vocea unui slovac”, publicat in "Tribuna” din Sibiu, are conotatii tulburatoare: "Romani si slovaci! Nu-i asa ca vom merge mana in mana? Deci, inainte cu Dumnezeu! Nepred!” Cauza slovacilor lui era si a romanilor ardeleni, iar in "Procesul Memorandului”, pe care l-a sustinut cu toata fermitatea, spera o izbavire de sub apasatorul jug unguresc. Si era mandru ca, printre aparatorii romanilor, se aflau si avocatii slovaci Milos Stefanovici, Matus Dula, Stefan Fainor... In 1897, vara, e chemat la Arad, la "Tribuna Poporului”, de catre Ioan Rusu-Sirianu, unde va ajunge doar in primavara urmatoare. O vreme, a lucrat singur ziarul, cate 10 ore pe zi, subrezindu-si sanatatea. "Slovacul nostru” era, de fapt, un adevarat roman, iar "Tribuna poporului” era cotidianul cel mai apropiat de ideile si c