După Revoluţie micile oraşe din România au păşit încet dar sigur spre sărăcie şi disperare. Oamenii au văzut fabricile comuniste închise de proaspeţii capitalişti, locurile de muncă furate, oraşele lăsate în paragină. Aşa s-a întâmplat şi cu Iernutul, un oraş odinioară prosper, care se zbate acum în neputinţă. În al doisprezecelea ceas, după douăzeci de ani, s-a înţeles că soluţia nu poate veni decât de la investiţii serioase a unor agenţi economici care vor să crească sau să se extindă în zonă. Principalele probleme ale oraşului, creşterea bugetului local şi locuri de muncă bine plătite pentru iernuţeni, s-ar putea rezolva doar prin mediul privat.
Deşi necesare, subvenţiile guvernamentale de la bugetul de stat nu ar trebui să fie principala sursă de finanţare pentru localitatea mureşeană. Cum la conducerea administraţiei locale se alege omul şi nu partidul, pentru distribuţia fondurilor pentru dezvoltare nu ar trebui să se ţină cont de culoarea politică. Din păcate, aşa cum am văzut în ultimii 3 ani, Iernutul a avut de pierdut din cauza preferinţelor unora dintre guvernanţi. Totuşi, cu toate piedicile şi greutăţile existente, oraşul şi-a schimbat faţa în bine, intrând din acest an pe un făgaş crescător, care să-l „azvârle” din nou spre denumirea de „micul Dallas” al judeţului Mureş. După Revoluţie micile oraşe din România au păşit încet dar sigur spre sărăcie şi disperare. Oamenii au văzut fabricile comuniste închise de proaspeţii capitalişti, locurile de muncă furate, oraşele lăsate în paragină. Aşa s-a întâmplat şi cu Iernutul, un oraş odinioară prosper, care se zbate acum în neputinţă. În al doisprezecelea ceas, după douăzeci de ani, s-a înţeles că soluţia nu poate veni decât de la investiţii serioase a unor agenţi economici care vor să crească sau să se extindă în zonă. Principalele probleme ale oraşului, creşterea bugetului local şi locuri de muncă bine p