Recent, preocupată să îmi planific vacanţa de vară, am răsfoit mai multe ghiduri turistice naţionale, fie tipărite, fie în variantă electronică. Printre ele, am ajuns şi la un volum publicat în 1932, intitulat România balneară şi turistică. Autorii săi, doi universitari clujeni – medicul urolog, prof. Emil Ţeposu, şi biologul Valeriu Puşcariu, pe atunci tînăr asistent la Institutul de Speologie –, ofereau o radiografie sistematică şi atractivă a locurilor de interes turistic, reuşind „să îmbrăţişeze bogăţia neîntrecută a izvoarelor noastre minerale“, şi totodată „să îndrume paşii drumeţilor înspre tot ceea ce merită să fie cunoscut şi apreciat în cuprinsul ţării întregite“.
Dincolo de interesul pe care îl au capitolele dedicate unor staţiuni balneare şi/sau climatice care nu mai funcţionează azi – Şuligul (Maramureş) sau Jabeniţa (jud. Mureş) – sau au devenit mai greu accesibile românilor – Burnas (azi în Ucraina, pe malul Mării Negre) –, sînt nenumărate referinţe la localităţi pe care le poţi vizita şi în prezent cu plăcere.
DE ACELASI AUTOR Poveştile unei statui La Păltiniş Destinul unui "locus teologicus" Moisei, anul de grație 2010 Dintre acestea mă opresc acum la Lipova, orăşel de lîngă Arad, renumit nu doar pentru apele sale minerale, ci şi pentru monumentele istorice şi religioase din zonă. Din punct de vedere balnear, epoca de glorie a Lipovei a fost cea interbelică, proprietăţile terapeutice ale izvoarelor minerale de aici fiind însă cunoscute încă din secolul al XVI-lea. După 1925-1930, Lipova a intrat definitiv în circuitul balnear, aici fiind construite sub coordonarea Societăţii „Băile Lipova“, proprietate a Băncii Gloria, două hoteluri noi – Hotelul Grand şi Vila Gloria – şi modernizate corespunzător instalaţiile de tratament. Destinată persoanelor cu afecţiuni cardiace, reumatice, digestive, Lipova oferea în acei ani posibilităţi de r
