- argument -
Cîndva, demult, tocmai prin 1982, Ronald Reagan a fost întrebat ce se mai întîmplă cu dezgheţul din relaţia cu URSS. Glumeţ cum îl ştim, Reagan a răspuns că e multă vorbărie din partea ruşilor, dar nici un fel de fapte, că ei, americanii adică, ar vrea, dar „it takes two to tango“. Cum ar veni, e nevoie de doi parteneri ca să iasă de-un tangou.
A murit URSS, s-a dus şi Războiul Rece. Americanii sînt la a n-a relansare a relaţiei cu Moscova şi nu e clar nici acum dacă va ieşi de-un tangou. În ce ne priveşte, Rusia e motiv de văicăreală, de indiferenţă sau de nervi. Văicăreala e destul de prezentă în spaţiul public şi sună cam aşa: văleu, de ce nu avem noi relaţii bune cu Rusia, că Germania şi Italia se înţeleg cu ea, numai noi ne dăm colţoşi. E uşor să ai relaţii bune cu Rusia cînd eşti Italia şi Germania, cînd între tine şi Rusia se găsesc o grămadă de state mai mici, care în general nu au relaţii bune cu Rusia. Chestie de noroc geografic.
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă?Dar să zicem că am fi noi un popor de isterici care scot limba la ruşi în mod inutil. Să zicem doar. Întrebarea importantă este totuşi: Rusia vrea să danseze tangou cu noi? Din nu foarte multele contacte pe care le-am avut şi eu cu oficiali şi reprezentanţi ai establishment-ului de la Moscova, nu mi s-a părut că ar avea chef de tangou cu noi. Pur şi simplu, pe harta mentală a decidenţilor din Rusia, România (ca şi alte state din Est) este un pion al americanilor în coasta lor şi trebuie ba cumpărată, ba pedepsită, ba ameninţată. Ei bine, cu o ţară care te tratează de pion nu prea poţi să dezvolţi un parteneriat. Impresia mea e că Rusia nu are chef de parteneriate cu ţări
