Dacă vrea cineva să aibă imaginea cuprinzătoare a prăpastiei ameţitoare dintre puterea care este pusă în mîinile "marilor conducători" şi micimea umană, sumă a tuturor slăbiciunilor, erorilor şi prostiei lor, pe care îşi bazează în fapt deciziile şi acţiunile în lumea reală, atunci nu exis-tă alt obiect de studiu "anatomic" mai nimerit decît aşa zisa lovitură de stat din august 1991, din URSS.
Acum, 20 de ani mai tîrziu, oricine poate înţelege că "banda celor opt" nici nu a pregătit şi nici nu a pus în operă vreo lovitură de stat, sau puci, cum a fost numită acţiunea lor. "Corifeii" puterii sovietice, vice-preşedintele Yanaev, şeful KBG, Kriucikov, primul-ministru Pavlov, ministrul de interne Pugo, ministrul apărării Yazov, Baklanov - şeful comitetului de apărare al URSS, se aflau la putere!!! Judecată din perspectiva exerciţiului autorităţii, problema lor nu era obţinerea puterii, ci scoaterea din ecuaţie a lui Gorbaciov, care încă mai era preşedinte al URSS. Ridicol sau nu, dar nici această problemă nu era cîtuşi de puţin una de stat, ori de "ideologie", cum s-a glosat cu insistenţă în analizele care-l pictează pe Gorbaciov în culorile idealizate ale "reformatorului", iar pe conspiratorii "loviturii de stat" în cele negre ale "forţelor anti-reformatoare". NU! Cei opt aveau o problemă personală!!! KGB-ul era la curent, din supravegherea activă asupra lui Gobaciov, cu intenţia acestuia ca, odată cu semnarea noii constituţii a URSS, să-i înlocuiască din funcţie. Marii "oameni de stat ai URSS" s-au văzut confruntaţi cu alternativa, ori îl scoatem noi pe el din pîine, ori ne scoate el pe noi!!!! Aşa-zisul puci din august nu este decît o derizorie reacţie de iritare a unor super-privilegiaţi ai puterii sovietice care încearcă să-şi păstreze funcţiile şi beneficiile acestora!!! Cît de ridicolă poate fi "marea istorie"!!!
În aceste condiţiii, întrebarea cea mai
