Steliştii au început bine, s-au jucat cu ocaziile. Apoi au ieşit amorţiţi de la cabine. Au rezistat şi au înviat. Galamaz şi Tatu au semnat în clar autografele unei victorii frumoase. Prin fotbal

VEZI O GALERIE FOTO DE LA MECI!

Odinioară putea fi un meci la Spartachiadă, competiţia aceea pentru formaţii care aparţineau armatelor din Pactul de la Varşovia. Astăzi, Steaua şi TSKA au descoperit capitalismul. S-au privatizat şi luptă pentru milioanele de la UEFA, care UEFA le bănuieşte că luptă şi pentru alte milioane. Răutăţi.

Magic George

Stadionul din Gruia e plin, are vestiare, tunel, tribune şi teren de Champions League. Lumea scandează pentru stelişti, la microfonul arenei se aude Gabi Safta. Cum era altădată în Ghencea. Parcă şi jocul a început să semene cu ce ştiam noi că joacă Steaua. Mai pe poartă, mai vertical, mai repede. Tănase şi Bourceanu iau startul natural, fiecare face ce ştie mai bine. Bănel şi Latovlevici urcă mult, Galamaz, Martinovici şi Iliev apar şi ei la fazele fixe. Deşi Steaua atacă, cel mai puţin se văd vîrfurile Costea şi Tatu. Logic, fundaşii bulgari nu îşi închipuiau că urmau să primească prima lovitură decisivă de la un fundaş central. Prezent în careu şi nu doar cu fizicul, Galamaz a reuşit din a doua încercare să-l bată pe M'Bolhi, cu o lovitură de cap precisă şi puternică, de atacant veritabil. Trecuse doar un minut peste primul sfert de oră şi Steaua conducea cu 1-0 în faţa unei echipe în care Delev şi Zicu înseamnă plusul de tehnică dintr-o masă de voinţă.

Tatu, dar tu?

Interesant pentru Steaua clădită de Ronni Levy, Bourceanu a devenit executant frecvent al cornerelor, lucru explicat prin plusul de concentrare al lui "Gatuso", urmînd ca energiile lui Bănel să fie canalizate în acţiuni combinative care nu presupun foarte multă precizie. Alt element nou, mai multe grade de libertat