Vara cu insinuări de toamnă este anotimpul tranzitoriu propice pentru conturarea viziunilor pe termen mai îndepărtat. Preşedintele Băsescu o ştie. Cel mai bun cadru: lângă ape. Cel mai bun şi ascultător public: tinerii moldoveni veniţi în Deltă să-şi fortifice spiritul de comuniune cu metropola.

Şi cum nimeni nu-i profet în ţara lui, preşedintele a ţesut canavaua Europei 2020.Cu un centru luminat şi stabil la Bruxelles, de la care să ne încălzim, să primim învăţătură, bani, securitate. Pe care o să le avem din plin dacă o să mai cedăm din suveranitate. Altfel, Europa unită şi nu prea, de la care şi acum râvnim mulţi bani - pe care îi putem avea, deşi cam fără putinţa să-i luăm - se duce. Rămâne o sumă cosmopolită de istorii trecute.

Locul României în broderia Statelor Unite ale Europei va fi al unei ţări cu contururi estompate, care îşi va pune în valoare averile din pământ şi dărnicia naturii. Sună bucolic, aproape ca de început de lume. Un fel de Arcadie, în care ne vom asigura bunăstarea din valorificarea aurului de la Roşia Montană (corect exploatat politic şi ecologic), a uraniului sau a altor rarităţi adăpostite în măruntaiele subsolului şi în care vor fi roade ca în Raiul tuciuriu al lui Budai-Deleanu. Loc în care tinerii moldoveni vor fi o vână importantă şi bine pregătită a forţei de muncă. Că doar nu o să ne împărţim fericirea cu naţiunile exotice.

Administrarea trebilor supărătoare se va face mai mult din afară. Ca să nu se strice armonia. Altfel, chestiuni din astea sofisticate, ca funcţionarea "motorului" franco-german, expansiunea Chinei, relaţia euro-atlantică nu vor fi de felul celor care să ne tulbure. Oricum, nu ne vor mişca şi nu vom avea vreun cuvânt de spus. Dovadă că nu avem/ nu vom avea nici forţă, nici voinţă să depăşim filosofia si acţiunea de enclavă. Douăzeci şi doi de ani au fost prea puţini şi încă nouă nu suficienţi p