Poate e doar caldura de vina. Sau poate ma insel eu. Ori poate ca presa si-a impus ca scop principal identificarea si a celui mai mic incident intre doua persoane cu nervii intinsi la maximum. Incidente pe care apoi sa le umfle, sa le incarce si sa le distorsioneze pana la isterie. Poate ca realitatea e taman pe dos - linistita, calma, normala si inca relaxata.
Pentru ca si asa e mult prea mult, prefer sa traiesc cu gandul ca e doar o perioada, o senzatie de vara, care va trece ca o ploaie rapida si intensa dintr-o zi torida.
Si totusi, de o buna bucata de vreme, cand deschizi televizorul sau deschizi paginile de Internet ale ziarelor, te inunda zi de zi cel putin doua trei batai, agresiuni, impuscaturi sau urmariri in trafic. O tanara injunghiata la mare, patru femei din Timisoara ranite pe strada cu un cutit, unul a tras in plina strada, iar altul a fugarit mai multi soferi cu o bata. Si abia a inceput saptamana. Spre final, nervii il lasa pe un sofer mai timid si se pune zid in fata unui smecher care incerca sa depaseasca randul de masini pe contrasens.
Nu cred ca aceasta este imaginea realitatii deformata de presa. Poate ca pe strada dumneavoastra ati avut norocul sa nu auziti cum zboara gloantele prin pereti. Poate ca pana astazi ati fost binecuvantat si nu v-a batut nimeni in geamul masinii cu o ranga de metal. Asa cum nici eu nu am avut nesansa de a nimeri in mijlocul unei hore unde picioare si pumni zboara in toate directiile. Nici nu mi s-a intamplat sa declansez nebunia unui isteric cu nervii si asa la pamant. Cu toate astea, numarul crizelor ciocnirilor tot mai agresive intre persoanele dispuse sa isi curme viata pe loc creste de la o luna la alta.
Nici nu stiu daca mai are sens sa incercam cel putin a descoperi vreun vinovat. Unde l-am putea descoperi decat in interiorul fiecaruia dintre noi? Aici nu mai tin
