Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu este, cel mai probabil, un gest de susţinere pentru liderii francez şi german, preşedintele Nicolas Sarkozy şi cancelarul Angela Merkel, care s-au întâlnit marţi la Paris.

Pactul Euro plus, adoptat la 11 martie de Consiliul European, şi pentru care România şi-a dat acordul, stabileşte deja măsuri de coordonare bugetară, control şi sancţionare a statelor care încalcă regulile de prudenţă. Măsurile anticriză din Grecia au fost sugerate din afara ţării şi chiar s-a vorbit despre o cedare temporară a suveranităţii ţării. Recent, Banca Centrală Europeană a impus Spaniei şi Italiei măsuri concrete de reformă, în schimbul răscumpărării unei părţi a imensei lor datorii publice. Toate acestea arată că, de bunăvoie sau forţate de împrejurări, statele membre renunţă la atribuţii ale suveranităţii, sub presiunea crizei financiare.

În plan politic, Europa este împărţită în două tabere opuse : una a federaliştilor, susţinători ai ideii "Statelor Unite ale Europei" şi alta care optează pentru un stil mai britanic, văzând în Uniune o "asociaţie a statelor membre". Ideea Statelor Unite ale Europei presupune lideri legitimi, aleşi la nivel european şi, în pararel, reducerea influenţei liderilor aleşi la nivel naţional. Dar vor ceda liderii naţonali ceva din puterea de acum? Avansul spre Europa federală are nevoie, până la urmă, de unda verde a Consiliului, care reuneşte exact liderii naţionali. La nivelul instituţilor europene, există o rivalitate binecunoscută între Parlament, exponent al intereselor pan-europene şi Consiliu, care reprezintă statele membre.

Există, pe de altă parte, state prin tradiţie mai "federaliste", precum Belgia sau Luxemburg şi mai "eurosceptice", precum Marea Britanie, Danemarca sau Cehia. Cazurile Franţei şi Germaniei sunt speciale. Deşi cele două state sunt pilonii construcţiei europene, opinii