S-a vorbit mult, se vorbeşte încă (Dilema veche chiar a consacrat un număr întreg acestui subiect) despre sistemul sanitar românesc (medici, asistente, infirmiere, spitale etc.), dar aud rar şi aproape deloc cîte ceva despre conduitele pacienţilor, adică ale beneficiarilor acestui sistem deficitar. Or, eu cred şi sînt convinsă că multe neajunsuri din sistemul sanitar românesc se datorează şi pacienţilor, celor care vin într-un spital, de pildă, nu spre a se vindeca sau a căta alinare unei suferinţe, cu decenţă şi respect pentru ei şi cei din jur, ci cu pretenţii şi conduite proaste. Să mă explic: în vara lui 2009 am trecut prin experienţa unei naşteri la celebra maternitate Giuleşti; dincolo de neajunsurile unui spital public, mari probleme n-am prea avut, nici cu infirmierele (de o stupiditate şi avariţie crasă), nici cu asistentele (care fură OK), nici cu doctorii (care se comportară aproape ireproşabil), ci cu tovarăşele mele de salon. Într-o rezervă de doi pe doi, mă pomenii înghesuită cu două „intelectuale“ de Buzău şi Pantelimon; în formă: aveau deja două săptămîni de spital şi doi bebe, prematuri, care nu voiau să ia „naibii odată în greutate“ şi să plece acasă. Mai întîi de toate, Giuleştiul lui 2009 arăta (sînt convinsă că arată şi acum) cam ca Gara de Nord, adică trafic intens. Din cinci în cinci minute, o zdrahoancă băga capul pe uşă şi striga „chiloţi aveem, vată aveeeem, cămăşi de noapte aveeeem, scutece aveeem, pampers aveem“.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriŞi cum suratele mele erau sătule de atît plictis, zdrahoancele intrau cu genţile lor de rafie doldora de chinezării proaste şi inutile. Într-o secundă paturile se umpleau de cămăşi, body-uri, şampoane, creme, pudre, papuci, pijamale, cercei, lanţuri, basmale, tenişi, căc