”Guvernul trebuie să aibă curajul să le spună românilor că proiectul de la Roșia Montană trebuie făcut”, a declarat Traian Băsescu, la Sulina, citat de Mediafax. “Cred că proiectul Roşia Montană trebuie făcut. România are nevoie de el, cu condiţia să fie renegociate condiţiile de partajare a beneficiilor din operarea zăcămintelor de aur şi argint de la Roşia Montană. Mă uitam la preţul aurului în ultimii cinci ani: acum cinci ani preţul aurului era 600 de dolari uncia, astăzi este 1.700 de dolari uncia, cu perspectiva ca până la sfârşitul anului să depăşească 2.200-2.500 uncia. (…) Ce ţară stă cu o asemenea avere în pământ fără să găsească soluţii s-o pună în valoare? Pentru că recolta asta nu este nici a ONG-urilor, nu este nici a Ungariei, care nu ştiu ce avize trebuie să-i dea României. Nu trebuie să-i dea niciun aviz. Suntem încă stat suveran”, a mai adăugat Băsescu.

Pentru întrebarea din declarație, un prim răspuns îmi vine rapid în minte: Noua Zeelandă, stat care, cu puțin timp înainte de excursia organizată de RMGC cu ”floarea” jurnalisticii autohtone la Antipozi, a decis că mediul e mai important decât zăcămintele de aur estimate (anul trecut) la 60 de miliarde de dolari. Iar Noua Zeelandă nu e singurul stat care, în ultimii ani, au decis să-și conserve propriile zăcăminte de aur și să le exploateze pe cele din alte țări.

Însă acest răspuns e mai degrabă anectodic. Semnificațiile declarațiilor lui Traian Băsescu sunt, însă, cu totul altele.

În primul rând, trebuie constatat că, spre deosebire de alte teme pe care Traian Băsescu le-a impus opiniei publice când și cum a avut chef, de această dată tema i-a fost impusă de reacția societății civile la ultimele evenimente legate de Roșia Montană – de la eliberarea certificatului de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic de către instituțiile Ministerului Culturii și până la reactiv