- Editorial - nr. 848 / 18 August, 2011 August pare a fi o luna nefasta pentru destinul romanilor si al Romaniei. Marile nenorociri ale istoriei par a se fi concentrat in acest interval. Bunaoara, ca sa nu mergem prea departe in timp, in 30 a lunii se implinesc 71 de ani de la ciopartirea tarii prin Diktatul de la Viena (1940). La 23 august vor fi 67 de ani de la ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice, in 1944, moment pe care comunistii l-au transformat pentru multa vreme in zi nationala. La 21 august a.c., marcam 43 de ani de la celebrul discurs al lui Nicolae Ceausescu impotriva invadarii Cehoslovaciei (1968) de catre trupele Tratatului de la Varsovia si inabusirea "Primaverii de la Praga.” Desi pare cel mai putin important, ultimul eveniment nu trebuie trecut cu vederea si analizat superficial, pentru ca, desi s-a stiut mai putin, poporul roman a trecut printr-un moment extrem de greu, si o simpla scanteie mai era necesara pentru ca Leonid Brejnev si slugile sale din lagarul socialist: Ungaria, Bulgaria, Polonia si RDG sa puna tunurile pe noi si tancurile in miscare pentru a transforma Romania intr-un teatru de lupta nimicitor. S-a ajuns aici pentru ca, dupa mai bine de doua decenii de la instaurarea comunismului in lume, prin impartirea sferelor de influenta intre cei mari, dupa Al Doilea Razboi Mondial, unitatea de monolit ce caracteriza lagarul a inceput sa scartaie. Pentru ca albanezii nu contau, ei fiind mai demult proscrisi de catre sovietici, iar iugoslavii faceau nota distincta, a venit randul cehilor sa-si manifeste tendinta de independenta fata de Moscova. Incercarea de a instaura o "primavara a democratiei la Praga” de catre Alexander Dubceck l-a scos din sarite pe marele "jupan”, Leonid Brejnev, cel mai longeviv conducator sovietic dupa Stalin, cu un stagiu de 18 ani la Kremlin (1964-1982), autor si adept al doctrinei "suveranitatii limitate” a