Scurt curs de geografie şi de politică ad usum Theodor Baconschi, ministrul de Externe, şi Traian Băsescu, preşedintele României. Elveţia, China şi Japonia sunt trei ţări importante, unde România are mari interese, în primul rând economice. Dar unde nu are ambasadori care să i le susţină. Scurt curs de geografie şi de politică ad usum Theodor Baconschi, ministrul de Externe, şi Traian Băsescu, preşedintele României. Elveţia, China şi Japonia sunt trei ţări importante, unde România are mari interese, în primul rând economice. Dar unde nu are ambasadori care să i le susţină.

Situaţia ar fi de râsul curcilor, dacă ar fi doar o neatenţie şi n-ar stârni alte suspiciuni: să fie posturile atât de profitabile, încât pentru ele se bat prea mulţi clienţi politici? Premierul român Emil Boc tocmai s-a întors, cu geanta plină de promisiuni, nu însă cu contracte şi angajamente ferme, din China. Ţară imensă, ajunsă a doua putere economică a lumii (dacă nu chiar prima, pentru că n-a fost lovită de criză, ca SUA). Ţară unde Boc s-a dus câine surd la vânătoare: de aproape un an, România nu are acolo un ambasador care să fi colectat informaţiile necesare şi să fi pregătit amănunţit şi temeinic o asemenea vizită. La fel, pe fotoliul de ambasador de la Tokio se aşterne praful, indiferenţa autorităţilor române fiind insultătoare pentru un stat de o asemenea greutate, pe care nu-l mai ignoră nimeni altcineva.

Elveţia? Nici acolo nu avem un înalt reprezentant, deşi Ţara Cantoanelor e placa turnantă a intereselor financiare şi politice (nu numai) europene, deşi Germania, de pildă, printr-o diplomaţie puternică, tocmai a reuşit desecretizarea conturilor evazioniştilor nemţi din băncile helvete: posibil însă ca guvernanţii români, la presiunea clientelei sale, să prefere ca frauduloşii noştri să rămână ascunşi. Te-ar putea duce gândul la o aberaţie. Posturile de ambasador, fiind buge