In politica normala, intelegerea la care au ajuns UDMR si PDL intru zamislirea unui nou ministru al Sanatatii nu e deloc normala. Casa de Sanatate a fost subordonata ministerului. Adica UDMR a invins. Emil Boc a explicat aceasta subordonare, nu institutionala, ci functionala ( cum o fi asta?) printr-o propozitie savanta: armonizarea politicilor publice in acest domeniu. Aha!
Laszlo Borbely a fost mai explicit: CNAS gestioneaza 85% din banii Sanatatii si ministerul raspunde cand apar problemele, este normal ca si ministerul sa aiba un cuvant de spus in privinta fondurilor. Adica, mai pe romaneste, banii asiguratilor au fost impartiti intre Casa condusa de omul lui Adriean Videanu si ministerul condus de omul UDMR. Adica sa manance si gura clientelei maghiare ceva. Asiguratii tot pe afara vor ramane, ca pana acum. Cum va arata concret imparteala si cat va fi ea de frateasca vom afla cat de curand, caci de la ordonanta scrisa la banul dat e cale lunga, iar Lucian Duta nu o fi pus degeaba acolo unde a fost pus.
Pana una alta insa, se pare ca sacrificiul lui Cseke Attila pe altarul beneficiilor partidului nu a fost inutil. Maghiarii au tras si ei o bucatica de spuza de pe turta pedelista pe turta lor care ramasese cam necoapta. Caci despre asta a fost vorba de la inceput, despre o caftelea pe banii, cam putini, care pot fi manevrati in anul acesta preelectoral.
Nu cred ca PDL a facut usor acest sacrificiu, insa nu este in pozitia sa negocieze prea dur, caci coalitia e fragila, iar presiunile Opozitiei asupra UDMR sunt din ce in ce mai intense. Si daca UDMR schimba barca, guvernarea Boc se va incheia in cateva zile, iar suspendarea presedintelui redevine o chestiune de mare actualitate. E drept ca UDMR nu vrea sa plece de la putere si a dat toate semnalele in acest sens, dar numai atat timp cat puterea renteaza.
In privinta pr
