Cam mare tam-tam-ul legat de stângăciile vestimentare ale doamnelor şi domnişoarelor din delegaţia guvernamentală care ne-a reprezentat la Beijing.
Chiar dacă acestea arătau ca mătuşicile de la ţară la impactul cu oraşul, mai mare mi s-a părut nerozia unor analişti şi a unor comenteuze de a decreta că din cauza culorii unei rochii pierdem contracte de zeci de miliarde de euro. Ehei, dacă madam se îmbrăca în roşu în loc de alb, culoarea doliului la chinezi... Apropo: oficialii străini care descind la Bucureşti îmbrăcaţi în negru se cheamă că vin la înmormântare?!
Mai treacă-meargă şi cu lungimea fustei (să fie medie - nici prea mică, nici prea mare!), cu înălţimea tocului (ar fi potrivite nişte espadrile; evident, chinezeşti), cu părul lăsat să fluture în vânt (zălog de legământ / întâiul meu cuvânt /de pionier - că tot suntem printre tovarăşi) ori cu pantalonul folosit pe post de fustă. Dar camerele de filmat au surprins un gest de-a dreptul greţos, comis de una dintre „amazoanele" lui Boc.
Daniela Drăghia, directoarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), mesteca gumă, tacticos, în timp ce se afla la masă cu premierul Chinei, Wen Jibao. Imaginile ne oferă o mostră de neam-prostie rar întâlnită în mediile politico-diplomatice. Tot ce-a mai lipsit a fost ca doamna Drăghia să facă nişte baloane mari, precum cocalarii din Rahova în autobuzul 226, şi să le umfle pân' se sparg cu zgomot, pleosc!, ca să vadă şi chinezu' ce tare-i guma americănească, ei, drăcia dracului, doar nu degeaba am inventat axa Bucureşti - Washington. Iar la sfârşit, lovitura decisivă aplicată comunismului mondial: o sfântă scobeală în nas, urmată de confecţionarea de biluţe şi de o râgâială semicapitalistă sub ochii tovarăşului Wen. Să vezi atunci infuzie de capital asiatic în economia României...
Nu-i exclus ca, plecată la vânătoa
