Experimental sau nu? Cand vine vorba de filme romanesti de scoala, as zice pas. Dupa ce-am vazut astazi cateva incercari studentesti pe sistem cinema experimental, unele fara bruma de logica, am glumit completat gluma unei prietene care remarca faptul ca tinerii astia “sunt afectati de ciuperci dubioase” cu precizarea ca “nu sunt din soiul potrivit”. Dintre tinerii de la Arte Vizuale am remarcat un singur nume de pe generic: Dragos Stefan, care mi se pare sanatos si promitator narativ. Maine, la Cetate, in cadrul Festivalului Deustatorilor de Film si Arta Culinara, se vor discuta, insa, mai multe lucruri pe tema asta, asa ca las lucrurile sa se-aseze, ciupercile lui Dinescu, alea romanesti serioase, originale si de la tara, sa ma inspire si sa ma “chillaneasca”, asa cum ar spune un tanar hipster de la mine din cartier. Le recomand tuturor genul asta de deconectare mentala cu suport culinar bun, cu atentie la imbinarea tuturor ingredientelor si condimentelor. Ca sa n-o mai ia razna pe campii si sa nu reuseasca sa exprime coerent o idee in 3 minute pe suport digital, unul pe care niste neofiti prezenti pe YouTube par ca-l inteleg mai bine decat “studiosii” care experimenteaza privitul prin lentila.
Ma pregatesc de vizionat dupa pranz vreo 20 de scurtmetraje romanesti mai decente, cel mai asteptat fiind al tanarului Andrei Dobrescu, LOST SPRINGS 2, premiat la Anonimul. Omul e misto, cuminte si modest si asteapta cu emotie impresiile publicului. Momentan, suntem angrenati intr-o conversatie la ciorba despre eco-bio.
Frumos la Dunare aici la Cetate, senzatii care de care mai diverse – de la soarele asta care-si face de cap peste pustiu. Despre bucatarie, ce sa zic, am o declaratie de amor de facut unui ardei iute portocaliu…
PS. Daca vedeti cumva prin vreo librarie cartea in engleza a lui Marian Tutui despre cinematografia din Balcani, puneti mana pe e
