Laitmotivul memoriilor dr. Dumitru Pascu, apărute sub titlul „Operaţie fără anestezie – Din amintirile şi speranţele unui chirurg“, este cel al formării noilor generaţii de medici, în speţă chirurgi, promovarea acestora pe criterii de valoare profesională şi etică, aşa cum se întâmpla, odată, pe vremea maestrului său, profesorul Vl. Buţureanu – dar nu numai. Prezentarea acestui volum apărut la Ed. Compania în 2000, la rubrica Jurnal de jurnale sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide. (...)

După 1990, când „s-a dat drumul“ la memorii şi liber la publicarea jurnalelor personale – aflate sau nu în sertar înainte de această dată – o seamă de grafomani au mirosit o posibilă mică afacere. Dacă nu cu beneficii importante materiale, măcar cu unele, să le numim, de recunoştinţă sau de „relaţii“, nu se ştie când şi în ce împrejurări utile. Cititorul va înţelege imediat despre ce e vorba, dacă îmi va îngădui să-i reţin atenţia pe acest subiect încă vreo câteva rânduri, înşirate mai la vale. Un astfel de autor – nomina odiosa sunt – care s-a specializat în scrieri, să le numesc, de sfaturi sanitare, din cele difuzate astăzi de mai toate revistuţele cu distribuire gratuită de prin săli de aşteptare la cabinete ori în farmacii, dar, vai!, reluate şi în emisiuni de televiziune, chipurile, medicale, epuizându-şi la un moment dat sacul cu recomandări şi leacuri pentru toate bolile, şi-a zis că e copt momentul suvenirurilor. Cum cele din viaţa sa, anodine fiind, dincolo de neamuri (eventual), pe nimeni n-ar fi interesat, şi-a spus că dacă s-ar folosi de nume cu oarecare rezonanţă, altă greutate ar căpăta productul său. Şi atunci, a întocmit o listă de persoane – unele personalităţi, altele astfel doar în accepţi Publicitate unea sa – pe care întâmplarea i le scosese cândva în cale. Un răspuns la un salut pe stradă, o vorbă-două la acele cozi unde cine şi ce era