După ce, la 19 august 2003, 22 de persoane au fost ucise în urma atacului terorist asupra sediului Organizaţiei Naţiunilor Unite din Bagdad, Adunarea Generală ONU desemna, cinci ani mai târziu, această dată ca Ziua mondială pentru asistenţa umanitară, în onoarea tuturor celor care şi-au pierdut viaţa sau libertatea desfăşurând acţiuni de asistenţă umanitară, dar şi a celor care, în pofida tuturor piedicilor, continuă să facă din ajutorul acordat semenilor o misiune de credinţă. (...)

După ce, la 19 august 2003, 22 de persoane au fost ucise în urma atacului terorist asupra sediului Organizaţiei Naţiunilor Unite din Bagdad, Adunarea Generală ONU desemna, cinci ani mai târziu, această dată ca Ziua mondială pentru asistenţa umanitară, în onoarea tuturor celor care şi-au pierdut viaţa sau libertatea desfăşurând acţiuni de asistenţă umanitară, dar şi a celor care, în pofida tuturor piedicilor, continuă să facă din ajutorul acordat semenilor o misiune de credinţă. Lucrătorii implicaţi în ajutorul umanitar se străduiesc să furnizeze asistenţa vitală şi reabilitarea pe termen lung comunităţilor afectate de dezastre, fără discriminare. Principiile care guvernează această activitate sunt umanitatea, imparţialitatea, neutralitatea, independenţa. Dar răspunsul la situaţii de urgenţă este doar o parte a asistenţei umanitare, aceasta cuprinzând şi pregătirea comunităţilor pentru potenţiale situaţii de criză, încurajarea exprimării opiniilor, dar şi a eforturilor de restabilire a păcii în zonele de conflict. Accesul umanitar şi securitatea personalului sunt însă expuse unor riscuri din ce în ce mai mari. Conf Publicitate orm Oficiului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA), în 2009, 102 lucrători umanitari au fost ucişi şi mulţi alţii au fost răniţi în incidente de securitate, iar 92 au fost răpiţi. „Lucrătorii umanitari slujesc interesele