Nu m-am gândit niciodată că va fi greu sau uşor, că mă voi descurca sau nu, nici măcar dacă îmi va plăcea. Probabil că aceasta era cea mai bună atitudine atunci. Fără aşteptări şi fără inhibiţii. Am plecat într-o dimineaţă de mijloc de octombrie şi, după mai multe ore de călătorie şi schimbat două avioane, am ajuns la Manchester, de unde am fost preluată, împreună cu alţi colegi, spre punctul intermediar al călătoriei mele, un orăşel din Midlands, unde are loc în mod tradiţional inducţia clinică pentru compania cu care am plecat eu. (...)

Nu m-am gândit niciodată că va fi greu sau uşor, că mă voi descurca sau nu, nici măcar dacă îmi va plăcea. Probabil că aceasta era cea mai bună atitudine atunci. Fără aşteptări şi fără inhibiţii. Am plecat într-o dimineaţă de mijloc de octombrie şi, după mai multe ore de călătorie şi schimbat două avioane, am ajuns la Manchester, de unde am fost preluată, împreună cu alţi colegi, spre punctul intermediar al călătoriei mele, un orăşel din Midlands, unde are loc în mod tradiţional inducţia clinică pentru compania cu care am plecat eu. Am aflat că mulţi colegi care au plecat între timp au avut de ales între a urma acest training de inducţie sau doar o scurtă introducere de o zi în clinică. În 2007, cu primul sau poate al doilea val de dentişti români plecaţi în Anglia, nu am avut de ales şi mă bucur că a fost aşa. S-a dovedit că această experienţă avea să coste 3.500 de lire. Tutorialele au fost realizate de doi dintre directorii clinici ai companiei, adevăraţi profesionişti şi businessmeni, oameni pentru care am un real respect. Stagiul de introducere a avut o importanţă crucială pentru mine şi, dacă ar fi să reconsider totul, aş opta şi acum pentru acesta. În doar patru zile, de luni până joi, am parcurs kilometri de cunoştinţe, de la lucrurile uzuale, pentru care există reguli elaborate de Insti