În timp ce pentru unii studenţi, plecaţi la muncă prin programul supervizat de Departamentul de Stat, SUA a fost tărâmul tuturor posibilităţilor, pentru alţii a fost locul unei experienţe de groază.
„O experienţă extraordinară", „o ţeapă", „pură sclavie", „ceva de vis". Registrul folosit de studenţii care au călătorit în Statele Unite ale Americii prin progamul internaţional Work and Travel variază de la termeni elogioşi la cuvinte grele, de ocară.
Foarte apreciat în urmă cu câţiva ani, programul şi-a atras multe critici în ultimul timp, după ce mai mulţi studenţi s-au plâns de condiţiile grele de muncă şi de banii puţini. Miercuri, mai mulţi studenţi plecaţi prin acest program în oraşul american Palmyra au organizat pentru prima dată o grevă după ce „schimbul cultural" promis s-a transformat, încă de la sosirea pe pământ american, în „pură sclavie". În jur de 400 de studenţi din mai multe ţări, inclusiv România, China, Nigeria şi Ucraina, au protestat în faţa fabricii în care fuseseră angajaţi să ridice cutii grele pline cu ciocolată şi să împacheteze dulciuri opt ore pe zi, inclusiv în ture de noapte. Plata era de 8,35 dolari pe oră, din care, după ce plăteau o chirie de 400 de dolari pe lună, taxe şi cheltuieli pentru mâncare, fiecare mai rămânea cu mai puţin de 200 de dolari pe săptămână.
Mulţi studenţi români expun poveşti similare pe forumuri şi pe site-urile studenţeşti şi dau vina pe criza financiară din Statele Unite, pe neserioziatea multor angajatori şi a unora dintre companiile intermediare. Joburile ocupate de obicei de studenţii care pleacă prin Work and Travel sunt cele de menajeră, chelner, agent de pază, casier, ospătar.
Principiul programului este simplu: munceşti două luni, economiseşti bani şi în ultimele două săptămâni călătoreşti prin Statele Unite. Uneori însă, studenţii găsesc aici cu totul altceva. O anchetă a
