In perioade de stress ale economiei, institutiile financiare care functioneaza bine in timpuri normale pot deveni contraproductive. Acest fapt a fost demonstrat cu prisosinta atat in timpul Marii Depresii din 1930 cat si mai recent, in 2008, dupa colapsul bancii de investitii Bear Stearns. Tensiunile recente de pe pietele internationale ameninta, intr-un scenariu pesimist, reiterarea unui episod similar. Chiar daca de aceasta data cauzele sunt oarecum diferite, efectul va fi acelasi si anume cresterea riscului de contrapartida concomitent cu reducerea semnificativa a accesului la creditare.
Trei elemente sunt definitorii ca si cauza a recentelor evenimente de pe pietele financiare: criza datoriilor suverane care a atins un nivel critic, absenta unor strategii de politica economica coerente si o lipsa de credibilitate crescanda a reprezentantilor clasei politice in fata electoratului.
Daca SUA se afla intr-o pozitie oarecum mai favorabila pe termen scurt, in principal datorita rolului dolarului ca moneda globala de rezerva, pentru zona euro necesitatea ajustarii politicilor economice la evenimentele curente este imediata. Nivelul ridicat al datoriilor suverane din zona euro limiteaza considerabil raspunsul autoritatilor din tarile membre in ipoteza unei incetiniri puternice a economiei in a doua jumatate a anului. Ca si procent in PIB, datoria publica a Germaniei, Frantei si Italiei, tarile care impreuna cumuleaza doua treimi din PIB-ul zonei euro, este de 82%, 85% si respectiv 120%. Iar proiectiile FMI arata ca, si in eventualitatea unei cresteri economice de 2% pe an, nivelul acestora va ramane pe termen mediu in jurul acestor valori. Istoria sugereaza ca tarile in care datoria publica a depasit 90% din PIB incep sa aiba probleme cu refinantarea acesteia. Chiar si asa insa, un soc negativ care ar inhiba cresterea economica in zona euro pentru 1-2 trim
