- Cultural - nr. 849 / 19 August, 2011 (n. Rasinari – Sibiu, 8 aprilie 1911 – m. Paris – Franta, 20 iunie 1995) Curand, dupa ce poetul Octavian Goga implinise varsta de 30 de ani, in aceeasi asezare sibiana Rasinari, vedea lumina zilei EMILIAN CIORAN (EMIL, de mai tarziu). Un baietel ale carui fapte aveau sa faca o binemeritata cinste prestigiosului sau nume de roman ardelean, precum si intregului neam romanesc din care isi tragea seva creatoare a gandirii sale profunde si originale. Dovada stau numeroasele carti si studii care-i poarta semnatura, cele mai reprezentative dintre ele fiind traduse si tiparite in toate limbile principale ale pamantului, opere considerate drept scrieri de referinta in filozofia universala. Sunt acele creatii "iscodite” si gandite in amalgamul dintre cel putin trei culturi si tot atatea limbi diferite stapanite de mintea lui: cea materna - romana, franceza (in toate subtilitatile ei) si germana. Limbi vorbite, citite, scrise si intelese de el inca din anii de studii petrecuti la Liceul "Gheorghe Lazar” din Sibiu si perfectionate in vremea petrecuta in Bucuresti, incepand cu anul 1928, ca student. Aici, frecventeaza cursurile universitare ale Facultatii de Litere si Filozofie. Din generatia sa de exceptie, din acei ani, aveau sa apara in stiinta si cultura romaneasca cativa dintre prietenii lui cei mai apropiati, personalitati precum Petre Tutea, Mircea Vulcanescu, Constantin Noica, Mircea Eliade si Eugen Ionescu. Asadar, in 8 aprilie 2011, din nou, ne-am adus aminte de prolificul, de inconfundabilul si de surprinzatorul filosof. Sarbatorindu-l ca atare. Adica ca pe un mult-stimat fiu al asezarii sale natale, al Sibiului, al Romaniei si al intregii lumi. Destinul i-a harazit loc strain de odihna vesnica si mult prea indepartat: pamantul Cimitirului Montparnasse din Paris. Asadar, s-au implinit 100 de ani de la ivirea lui EMIL CIORAN in a