Preşedintele Traian Băsescu a surprins multă lume din România atunci când a vorbit despre Statele Unite ale Europei. În realitate, ideea este veche. Mai veche decât România modernă sau chiar decât bisericile pictate din nordul Moldovei.
Oficial, istoria Uniunii Europene începe cu Tratatul de la Roma din 1957. Semnatarii acestuia, şefii de guverne din Franţa, Germania Federală, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg sunt astăzi numiţi "părinţi fondatori". Puteţi vedea busturile lor - dacă nu s-or fi degradat cu totul - într-un scuar din Parcul Herăstrău din Bucureşti.
Dar ideea unei uniuni europene ( cu "U" mic) este chiar mai veche decât Statele Unite ale Americii.
Există însă o deosebire: dacă proiectul american a fost mai curând unul liberal şi civic, proiectul european s-a concentrat îndeosebi pe asigurarea păcii. Un deziderat milenar, pe care Europa l-a atins - parţial, dacă luăm în considerare războaiele din fosta Iugoslavie - de-abia în ultimii 65 de ani.
De fapt, ideea federală europeană nu este deloc nouă, ea este la fel de veche ca şi pietrele pe care le putem vedea astăzi în cetăţile greceşti. Platon a fost primul gânditor care a susţinut ideea păcii prin organizarea de confederaţii. În acea vreme, cetăţile grecesti dispuneau de instituţii religioase şi politice comune, care soluţionau diferenţele dintre cetăţi - Consiliul Amfitrionilor, un embrion al Consiliului European de azi.
În epoca romană, ideea păcii europene, Pax Romana, avea în vedere unificarea întregii Europe, dar sub dominaţia romană.
Apoi, una dintre ideile fundamentale ale creştinismului a constituit-o unitatea lumii creştine, bazată pe ideea universalismului creştin.
Unitatea europeană, în cadrul "nucleului dur" franco-german, a fost realizată pentru scurt timp sub Carol cel Mare (742/748 - 814). Cei care ajung în oraşul german Aachen, situat nu departe
