Dragă Petrucu, Am citit – uşor amuzat, uşor întristat – scrisoarea deschisă pe care ai adresat-o istoriei literaturii române pentru a mă „demasca“: „Dorin Tudoran şi diferite Meridiane, Scrisoare deschisă adresată istoriei literaturii române (nici mai mult, nici mai puţin)“, Observator cultural, nr. 328 (586), 04.08.2011. Pe scurt: mi-aş fi însuşit titlul unei reviste (Meridian) conduse de tatăl tău (dl Tiberiu Iliescu) între anii 1934-1946, pentru ca apoi să cedez „dreptul la titlu“ unui director de ziar din România, în urma „unui acord economic profitabil“; detaliile tranzacţiei le-ai fi aflat în 1993 de la redactorul-şef al ziarului Meridian, ziarist al cărui nume, fireşte, nu ţi-l aminteşti; cînd mi-ai relatat ce aflaseşi la Bucureşti, aş fi ocolit „cu sprinteneală juvenilă subiectul principal al conversaţiei“, preferînd să intru „într-o elocventă descriere a motivelor cedării dreptului de titlu către un cotidian efemer“. Minţi. Nu este nevoie, cum te oferi, să pui la dispoziţia celor interesaţi interviul pe care l-am realizat cu tatăl tău, text publicat iniţial în revista Luceafărul, în numărul din 7 februarie 1976. Neavînd nimic de „ascuns“, l-am republicat în două rînduri – o dată, înainte de 1989 (Biografia debuturilor, Editura Junimea, 1978), a doua oară, după 1989 (Onoarea de a înţelege, Editura Albatros, 1998). Cînd am lansat, în Statele Unite, revista Meridian, revista scoasă la Craiova de tatăl tău încetase să existe cu 45 de ani în urmă. Lucrul pe care mi l-ai reproşat atunci a fost că nu am pomenit în primul număr că existase cîndva o revistă cu acelaşi nume şi-mi spuneai că te-ai fi bucurat dacă aş fi decis ca noul Meridian să fie, într-un fel, o continuare a revistei tatălui tău. Ţi-am răspuns că revista pe care o lansasem nu era în nici un fel o continuare (serie nouă) a revistei tatălui tău, cele două publicaţii fiind foarte diferite. Revista