De mai multă vreme, adverbul fix tinde să devină, în limbajul colocvial, o particulă cu rol de precizare şi intensificare, sinonimă cu exact, chiar, (în)tocmai sau taman.

Cu această valoare, fix precedă şi întăreşte o comparaţie – „toţi ar proceda fix la fel” (subiectiv.ro) – sau precizează un circumstanţial – „fix în băltoacă” (220.ro), „cade fix în cap” (antena3.ro) etc. Valoarea de intensificator şi marca de registru informal îl fac să apară în formule de imprecaţie sau ameninţare, adesea cu o nuanţă ironică. Ca intensificator, fix neagă presupunerea unor diferenţe, contrariază aşteptarea ca lucrurile să fi stat altfel, astfel că poate apărea şi în contexte restrictive: „mă rog, e fix problema lui” (opinii.md). Frecvenţa în uz îi face pe unii vorbitori să nu mai perceapă marca familiară, astfel că fix apare tot mai des în contexte jurnalistice, în care e destul de strident: „O fată a fost violată fix în noaptea de Înviere, când se întorcea de la biserică” (agentia.org., 25.04.2011); „A intrat în coliziune fix cu maşina poliţiei” (ziare.com, 25.01.2011) etc.

Fix are şi alte dezvoltări contemporane. Ca substantiv, prin elipsă lexicalizată, poate însemna, tot în limbajul colocvial, „idee fixă, obsesie” („este student la Drept în anul trei şi are un fix cu bicicletele de când se ştie”, monitorulexpres.ro). O altă evoluţie a dus la locuţiunea adjectivală şi adverbială la fix, cu sens superlativ (de la „foarte potrivit” la „perfect, excelent”): „clipul e la fix !” (olix.ro); „cu cortul e la fix” (permacultura.ro); „Caragiale merge la fix şi pe timp de criză” (adevărul.ro) etc. Destul de veche este expresia sărit de pe fix, cu sensul „aiurit, nebun” („părerea mea este că trebuie să fii sărit de pe fix să faci aşa ceva”, pustiul.com).

În plus, fix – adjectiv şi substantiv – a căpătat o mare răspândire în ultimul timp, chiar în limbajul standard, ca