În ciuda înţelegerii afişate de Paris şi Berlin, viziunile lor asupra viitorului Europei sunt foarte diferite. Iar Germania a devenit principalul obstacol pe drumul unei mai bune integrări. Iată de ce Franţa ar trebui să preia conducerea şi să-şi lase partenerul în urmă, scrie un editorialist al Times.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Acum, când “destinul federal” al Europei devine pe zi ce trece mai palpabil, proiectul european, ameninţat iniţial de contradicţia dintre politicile fiscale şi cele monetare ale naţiunilor din zona euro, pare să se găsească acum în faţa unei noi piedici, mult mai profundă decât prima. Toată lumea este de acord că Europa se află în situaţia clară de a alege între a abandona moneda euro sau de a face un salt spectaculos către o “adevărată guvernare economică europeană”, după cum s-a exprimat preşedintele Sarkozy, la întâlnirea din 16 august, de la Paris.
În practică, acest lucru se reduce la doua lucruri. Primul se referă la înlocuirea parţială a datoriilor guvernelor naţionale prin emiterea aşa-numitelor obligaţiuni euro, garantate în mod egal de toate naţiunile zonei euro şi de cetăţenii lor – plătitorii de taxe. De la bun început această propunere nu a fost agreată de Germania, Austria şi celelalte naţiuni cu statut de creditor, iar cancelarul german Angela Merkel a desconsiderat-o complet la ultima întâlnire; cu toate acestea, rezistenţa opozanţilor slăbeşte.
Al doilea lucru, cerut ca şi quid pro quo de ţările creditoare, va fi un control centralizat al taxelor şi cheltuielilor guvernelor, control realizat de o trezorerie federală europeană care va avea putere de vot în hotărârile privind politicile fiscale ale statelor membre. Bineînţeles, Grecia, Italia, Spania şi alte ţări datornice s-au opus vehement acestei propuneri, dar şi rezistenţa acestora scade.
