Unele legende sustin ca stramosii nostri indepartati aveau un al treilea ochi, localizat ba pe frunte, ba in ceafa. Acest al treilea ochi le permitea sa vada la distante extrem de mari si sa "citeasca" ganduri straine.

Desi, la prima vedere, legenda atinge ridicolul, este totusi sigur ca dispunem de dovezi indirecte, capabile sa sugereze ca al treilea ochi ar fi putut exista, relateaza Maxisciences.

Rol multiplu

Cea mai interesanta este aceea ca multe vertebrate au un orificiu in craniu, chiar in zona glandei pineale, un fel de formatiune atrofiata, capabila sa aminteasca de o fosta orbita.

Studii efectuale asupra unor specii de soparle au reconfirmat si acolo acest amanunt, cu precizarea ca, in cazul soparlei tuattara, orbita este destul de dezvoltata la nastere, dar se atrofiaza pana la disparitie in timpul vietii.

Nu-i exclus nici ca dinozaurii sa fi avut cel de al treilea ochi. Urmele lui s-au gasit pe scheletul acestor animale preistorice, dar si pe fosilele unor reptile, pasari si mamifere primitive.

Cercetarile facute recent pe soparle demonstreaza ca, daca a existat acest al treilea ochi, el indeplinea functii multe si complicate.

El permitea sesizarea prezentei unor animale de prada in apropiere, era senzor de temperatura, dar si senzor privid alternanta anotimpurilor, element esential pentru programarea instinctului de imperechere.

Acest al treilea ochi putea fi si locul de stocare a informatiilor, un adevarat depozit al memoriei si precursor al inteligentei.

Daca aici se stocau datele, trebuie admis ca aici puteau sa fie si accesoriile inteligentei primitive, unde datele stocate ajungeau, cu timpul, sa fie prelucrate.

Al treilea ochi si inteligenta stramosilor

Poate ca aici stateau ascunse enigmele ramase fara explicatie privind