Ideea circuitului turistic "rosu", cum l-a definit Elena Udrea, adica dedicat lui Nicolae Ceausescu, mi se pare in principiu buna, tocmai pentru ca uitam prea repede.
Ar trebui sa fie un circuit dedicat nu doar turistilor straini, ci mai ales romanilor, iar pentru elevi ar trebui sa fie chiar o destinatie obligatorie. Asta, repet, in principiu, caci de la idee la fapta drumul este plin cu detalii si dupa fiecare dintre ele sta ascuns diavolul.
Marele pericol este sa transformam acest circuit intr-o distractie, un divertisment, care sa-l faca pe Nicolae Ceasescu un personaj comercial, interesant, "cool", chiar simpatic. Cam cum au ajuns Che Guevara si Fidel Castro, preferatii, modelele chiar ale unor personaje din politica romaneasca. Ar fi teribil sa ne trezim cu tricouri, brelocuri, calendare din care sa ranjeasca cuplul prezidential.
O asemenea abordare ar fi o adevarata impietate, o jignire impardonabila la adresa tuturor celor carora regimul Ceausescu le-a distrus viata, la adresa celor care au murit sau au ramas orfani in decembrie 1989. Vizitarea muzeului Auschwitz nu este o distractie. Nimeni nu iese de acolo razand si nu cumpara de acolo tricouri inscriptionate cu numele lui Mengele, ci terifiat, coplesit, pastrand in minte pentru totdeauna imagini de cosmar. Se poate insa si intr-o nota mai blanda, dar la fel de serioasa, cum este muzeul Conciergerie din Paris.
Circuitul turistic Ceausescu e binevenit, chiar necesar, numai in masura in care va fi un prilej de comemorare si meditatie, nu de divertisment. Si pentru asta, la obiectivele deja anuntate de Elena Udrea ar trebui sa fie adaugat, in mod obligatoriu, muzeul comunismului care sa adune marturiile intregii monstruozitati a acelor ani de care tot mai multi au inceput sa-si aduca aminte duios, cu tampa nostalgie. Ar trebui sa fie un muzeu de sine statator, nu
