Azi, cind tehnica permite aproape orice, limitele pina unde merge misiunea unui medic sau dreptul sau de a respecta standardele profesiei trebuie regindite. Pe 7 octombrie 2010, domnul S. zacea intr-un pat de spital la Terapie Intensiva, in spitalul veteranilor din Cleveland. Cu doua zile in urma suferise un atac de cord. Domnul S. fusese recent diagnosticat cu cancer de pancreas, iar acum, cind inima sa a inceput sa bata din nou ca urmare a resuscitarii cardio-pulmonare, cind fiecare respiratie depindea de ventilator, prognoza sa de viata era extrem de rezervata. Deoarece starea sa de sanatate se deteriorase asa de mult, operatia de extirpare a tumorii, programata initial pentru 8 octombrie, a fost anulata. Domnul S. nu isi putea imagina cu doua saptamini in urma - cind nici nu stia ca are cancer - ca intr-un rastimp asa de scurt se va zbate intre vata si moarte, conectat la aparate. Venise la spital cu doua saptamini in urma mai mult de gura nevestei, care il batea la cap ca pielea sa capatase o culoare palida, caraghioasa. Nu il durea nimic, pofta de mincare nu ii lipsea, nu avea nici un alt simptom. E adevarat ca scazuse in greutate cu 25 de pounds in sase luni, insa - spunea el - asta se intimplase ca urmare a eforturilor sale de a tine dieta si diabetul sub control. Am cules aceste detalii despre domnul S. din raportul sefului clinicii chirurgicale de la Spitalul Veteranilor, in timp ce l-am vegheat pe pacient, alaturi de asistentul de ingrijiri, Steve, timp de sase ore, in timpul orelor de practica de la Case Western Reserve. Steve nu avea alta indatorire decit sa il asiste pe domnul S. secunda de secunda. Evolutia impredictibila a sanatatii acestuia din urma indica probabil de ce, cind domnul S. a completat declaratia cu privire la deciziile medicale, nu a desemnat o persoana care sa hotarasca in locul sau atunci cind nu o va mai putea face singur. El a menti