- Cultural - nr. 849 / 19 August, 2011 Fire intoarsa, plina de meandre si penumbre, Ion Caraion ascunde luminisuri neasteptate la care, poate nu atat prin rabdarea cititorului, cat printr-o scaparare de generozitate a lui, ni se deschide accesul. In desisul sau interior zac rezerve inepuizabile de entuziasm, declansabil la semnalele cele mai palide ale talentului ori la atestarile demnitatii cu forta discreta a caracterului. Se stie ca Ion Caraion era mic de stat, adunat, strans, ghemuit in sine, ca intr-o stare de incordare, de vigilenta perpetua. Aprig la manie, o manie de asemenea mistuita in adanc, dar intretinuta, biciuita, indelung distilata, el fiind in stare sa se converteasca repede la indulgenta amara pentru slabiciunile omenesti. Mandru pana la un orgoliu intratabil sub masca lui anodina, Ion Caraion nu ar fi fost dispus sa-si recunoasca singur dificultatile dialogului cu sine, variabilitatea aceasta se grefeaza pe deprinderea de a-si cenzura cutezantele prin reticente, elanurile prin deceptii, in cadrul unei adevarate torturi a propriei fiinte. Facut din disimulari impenetrabile si dezvaluiri bruste, din spaime, din lamentatii si abandonuri, dar si dintr-o indarjire incrancenata, traversata de euforii, este asemenea unui vulcan plin de lava. Poezia lui Ion Caraion este poezia zbuciumului unei constiinte in lupta cu propria sa structura problematica, cu dualitatea solicitarilor – cea catastrofica si cea demiurgica – pe care le confrunta continuu. Poet, gazetar, editor, eseist, redactor si intemeietordereviste,StelianDiaconescu, alias Ion Caraion, s-a nascut la 24 mai 1923, in satul Rusavat, judetul Buzau. Singura noblete la care tinea era aceea a spiritului si a libertatii spirituale. Clasele primare le-a facut in oraselul Ramnicu Sarat (19301934), liceul la Buzau (1934-1942), iar Facultatea de Litere si Filozofie in Bucuresti. A debutat in paginile revis