Titlul acesta, in aparenta destul de fantezist, contine cateva adevaruri demne de toata stima. Iata povestea lor - adevarata! -, mai pe larg:
Titlul acesta, in aparenta destul de fantezist, contine cateva adevaruri demne de toata stima. Iata povestea lor - adevarata! -, mai pe larg:
In urma cu cateva zile, pe strada mea, destul de linistita, aflata in mijlocul unei Capitale sufocate de haos, s-a starnit, pe la vreo 11 dimineata, un vacarm greu de descris. De parca un minibombardament si-ar fi propus sa distruga casa de langa mine. O casa tip "vagon", pe care proprietarii, inarmati cu toate autorizatiile posibile, si-au propus sa o refaca din temelii. Si chiar au reusit, obtinand un fel de vila cu mansarda, cu gradina si piscina - cum scrie la carte! - de toata frumusetea. Numai ca, dincolo de ceea ce se poate observa prin frumosul gard "retro", se pare ca mai e ceva de lucru la noua casa. Da, e sigur ca inca nu s-au terminat lucrarile de refacere, de vreme ce a fost nevoie de... "bombardamentul" care m-a facut sa ies speriata, in strada. Realitatea arata mult mai pasnic: dintr-o camioneta alba, lucioasa, cu inscriptii albastre, intr-o engleza "very british", se descarcau cu bubuituri de bombardament nenumarate burlane lucioase, nou-noute, ca de argint. Zeci de burlane, care-ti luau ochii sub soarele orbitor si care erau descarcate si duse pe umeri de cativa muncitori in fundul curtii vecine. Am dat sa intru in casa, cand privirile mi-au fost atrase de un personaj nespus de colorat, ramas sa pazeasca, grijuliu, camioneta cea alba si lucioasa, tinand de mana un copilas de vreo 2 ani. Grasut, cu ochii ascunsi sub o droaie de bucle mici-mici si negre, baietelul acela m-a facut sa ma apropii de personajul cel "colorat". Purta jeansi negri si o camasa alba, impecabil de curata. Sa fi avut vreo 35 de ani. Era si el destul de dolofan, par negru, buclat ca si
