Nu credeam că va fi nevoie vreodată să scriu un astfel de articol, dar evenimentele din ultimele luni mă obligă să transpun în fraze reflecţiile mele şi ale colegilor mei, ale tuturor colegilor mei din Societatea Română de Pneumologie, deoarece se reiau discuţii vechi, anacronice, încercându-se denaturarea mersului natural al acestei specialităţi, al pneumologiei. (...)

Nu credeam că va fi nevoie vreodată să scriu un astfel de articol, dar evenimentele din ultimele luni mă obligă să transpun în fraze reflecţiile mele şi ale colegilor mei, ale tuturor colegilor mei din Societatea Română de Pneumologie, deoarece se reiau discuţii vechi, anacronice, încercându-se denaturarea mersului natural al acestei specialităţi, al pneumologiei. Dacă aveţi curiozitatea să vă uitaţi în jur, la vecinii noştri, unii „europeni“, alţii „non-europeni“, dar toţi cu condiţii de viaţă relativ similare, cu standarde apropiate, nu veţi găsi nicăieri această discuţie despre reîntoarcerea la ftiziologie. Nici chiar în ţările ex-sovietice nu mai există această problemă. La noi, în România, ultimul an pune în pericol personalitatea pneumologiei româneşti. De ce? Ar trebui să ne uităm la evenimentele derulate sub ochii îngăduitori ai oficialităţilor. Astfel, multe din spitalele de pneumologie sau pneumoftiziologie şi-au pierdut personalitatea juridică în ultimele luni, multe au devenit secţii exterioare ale altor spitale judeţene sau municipale sau au pierdut o parte din paturi, care au fost transferate în alte părţi. Chiar Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“, locul unde se rezolvă cazurile extrem de dificile cu viză pneumologică, punctul terminus pentru orice problemă din domeniul pneumologiei, era în curs de a dispărea ca entitate. În multe locuri se discută despre obligaţiile pneumologilor de a trata doar cazurile de tuberculoză, iar bolile netuberculoase s