Remembering without ceasing your work of faith, and labour of love, and patience of hope… (King James Bible, 1 Thessalonians 1:3)

Din când în când, Bucureştiul este onorat cu vizita câte unui laureat al Premiului Nobel. Nu demult, a poposit în oraşul de pe Dâmboviţa virusologul Harald zur Hausen, căruia i s-au prezentat momentele de glorie ale cercetării medicale din România ultimului secol. Înaintea lui, Capitala o primise, cu sentimente amestecate (mândrie, gelozie şi resemnare), pe Herta Müller, iar la începutul mileniului venise, de câteva ori, Elie Wiesel, invitat să conducă comisia prezidenţială pentru studiul Holocaustului din România. (...)

Remembering without ceasing your work of faith, and labour of love, and patience of hope… (King James Bible, 1 Thessalonians 1:3)

Din când în când, Bucureştiul este onorat cu vizita câte unui laureat al Premiului Nobel. Nu demult, a poposit în oraşul de pe Dâmboviţa virusologul Harald zur Hausen, căruia i s-au prezentat momentele de glorie ale cercetării medicale din România ultimului secol. Înaintea lui, Capitala o primise, cu sentimente amestecate (mândrie, gelozie şi resemnare), pe Herta Müller, iar la începutul mileniului venise, de câteva ori, Elie Wiesel, invitat să conducă comisia prezidenţială pentru studiul Holocaustului din România. O singură dată însă s-au aflat la Bucureşti, împreună, doi premiaţi Nobel şi un viitor laureat al acestei distincţii, profesorii George E. Palade şi Christian de Duve, care împărţiseră cu Albert Claude premiul pentru Fiziologie şi Medicină din 1974, şi Gunther Blobel, care avea să devină laureat Nobel în 1999. Palade, de Duve şi Blobel lucraseră împreună în anii ’60 la Rockefeller University în New York. Îi aducea la Bucureşti, în 1979, inaugurarea Institutului de Biologie şi Patologie Celulară, una dintre puţinele raze de lumină din întunericul