Convingerea care pare dominantă în PDL în acest moment, şi anume că actualul primar al Capitalei nu va putea fi învins în alegerile de anul viitor decât tot de un miştocar cu priză la "prostime", pe care se fundamentează susţinerea unor lideri ai partidului pentru candidatura lui Silviu Prigoană, nu este doar jignitoare pentru locuitorii Bucureştiului, ci şi profund greşită. Ea se întemeiază pe o înţelegere superficială a modului în care gândesc şi a aşteptărilor majorităţii celor ce trăiesc în cel mai dinamic oraş al României. Adică a celor care, din punct de vedere politic, s-au aflat mai tot timpul cu un pas înaintea restului ţării.

Din 1992 până în 2008, absolut toţi primarii aleşi ai Bucureştiului au câştigat pentru că au candidat împotriva PSD, partidul identificat total şi exclusiv cu SISTEMUL.

Halaicu, Ciorbea, Lis, Băsescu, Videanu, nici unul nu a fost ales în primul rând pentru meritele sale de edil sau statura morală, ci pentru că reprezentau opoziţia la partidul-SISTEM. Ca dovadă, dezastrul şi corupţia pe care mulţi le-au lăsat în urma lor. Groaza că atotputernicia PSD-ului va înfrânge şi ultimele redute de normalitate i-a făcut pe mulţi bucureşteni să-şi reprime toate îndoielile asupra candidaţilor „dreptei" şi să voteze chiar şi personaje caricaturale sau de-a dreptul dubioase. Ce şanse ar fi avut altfel să ajungă primari personaje precum Lis şi Halaicu?

Chiar şi Oprescu tot sub stindardul opoziţiei faţă de SISTEM a câştigat. Singura diferenţă este că el a reuşit să însceneze convingător ruptura sa de PSD şi să echivaleze SISTEMUL cu administraţia PDL-istă, reprezentată în Bucureşti de Adriean Videanu. Nu miştocăreala şi proiectele fantasmagorice l-au făcut primar, ci indignarea bine jucată faţă de prăpădul făcut de fosta administraţie. Cât de sinceră a fost? Este suficient să ne uităm la câte PUZ-uri de blocuri-turn s-au dat în man