Nu i-a placut primul mandat, dar a mai vrut unul. Mai nou, Traian Basescu regreta si cel de-al doilea mandat.
Intr-o discutie cu un student din Republica Moldova, presedintele a marturisit, intrebat fiind despre un posibil al treilea mandat, ca "imi pare rau ca il fac si pe al doilea". E greu de inteles aceasta replica, dupa ce acelasi Traian Basescu il numea tradator pe Regele Mihai pentru faptul ca a abdicat in fata mitralierelor comunistilor sovietici.
Intrebarea fireasca, elementara, care ii vine oricui ii minte, este - pai de ce nu pui domnule capat suferintei si nu iti curmi chinul, plecand acasa? Daca regretul pentru cel de-al doilea mandat te impiedica sa iti pui toata energia in slujba prosperitatii acestui popor, poate ca ar fi mai bine pentru toata lumea sa te eliberezi de napasta. Pana la urma, nimeni nu cred ca ar indrazni sa il tina pe presedinte cu forta la Cotroceni. Si chiar de s-ar gasi cativa inimosi care sa il oblige sa ramana, impotriva vointei sale, desigur, am increderea ca presedintele va gasi o portita de scapare.
Nu am sa comentez cat de rau poate sa faca o astfel de declaratie asupra psihicului colectiv al romanilor, cat de mult poate demoraliza intreaga natiune. Ce sa iti spui tu, roman, cand il auzi pe presedinte rabufnind a lehamite ca deja ii pare rau si de-al doilea mandat? Mai gasesti vreo baza de la care sa iti construiesti optimismul si, eventual, credinta ca totul va fi bine, ca vom reusi cu totii sa razbatem criza si sa ne ridicam de la pamant, din saracie si mizerie?
Ma indoiesc. O astfel de atitudine emanata chiar de primul om al tarii nu poate sa se rasfranga asupra poporului decat printr-un efect negativ. O delasare si un abandon general respira din acest "nu imi place, imi pare rau". Presedintele unui stat este primul si, poate, singurul care are obligatia sa creada, sa spere, s
