Amintirile pot constitui materia primă a unui gen epic atunci când au un caracter exemplar, adică sunt îmbrăcate în straie pilduitoare care nu interesează numai pe povestitor, ci un mare număr de cititori. Dacă întâmplările sunt comentate, aşa cum face Nicolae Radu în cartea sa, MEMORIE INCOMODĂ, atunci se pătrunde în domeniul eseisticii ţintind spre convingerea că filosofia lui „c’est la vie“ poate fi interpretată diferit, şi anume cu un soi de resentimente. Nu este om care să nu se considere impietat în cursul întâmplărilor vieţii sale, cărora, privind înapoi, le reproşează inechitatea. De aici se naşte ori o vituperare, ori o ironie depreciativă. (...)

Amintirile pot constitui materia primă a unui gen epic atunci când au un caracter exemplar, adică sunt îmbrăcate în straie pilduitoare care nu interesează numai pe povestitor, ci un mare număr de cititori. Dacă întâmplările sunt comentate, aşa cum face Nicolae Radu în cartea sa, MEMORIE INCOMODĂ, atunci se pătrunde în domeniul eseisticii ţintind spre convingerea că filosofia lui „c’est la vie“ poate fi interpretată diferit, şi anume cu un soi de resentimente. Nu este om care să nu se considere impietat în cursul întâmplărilor vieţii sale, cărora, privind înapoi, le reproşează inechitatea. De aici se naşte ori o vituperare, ori o ironie depreciativă. Aceasta din urmă se degajă din contextul prozei din volum dar titlul lui pretează la discuţii. Cine sunt incomode, memoria, pentru că a înregistrat lucruri neplăcute, sau amintirile, evocate reprobabil? Utilizând introspecţia şi analiza evocărilor mnestice, autorul trage perdelele care acoperă ferestrel Publicitate e „remember“, pe care le grupează aleatoriu şi le deschide cu o fermitate intransigentă. Aşa cum arată scriitorul C. D. Zeletin în prefaţa intitulată „cntre deznădejde şi speranţă sau revelaţia rostului“, aceste amintiri incomode, pe care autoru