Revista revistelor

Cititi neaparat în „Observator cultural” nr. 327 comentariul Libusei Vajdova depre diaspora universitară românească, „O faţă neglijată a exilului”. De pe lista de nume propusă de autoare ar trebui scoşi Cioran şi Negoiţescu, nici unul nefiind profesor, şi adăugaţi Mihai Spăriosu, Eliza Ghil şi Sanda Golopenţia, toţi din SUA. În acelaşi număr, „Madridul lui Goya”, „câteva sugestii pentru o călătorie pe urmele pictorului”, de Luminiţa Marcu. În 22 din 9-15 august, G.M. Tamas descrie cu luciditate şi fără prejudecăţi „Specificul relaţiilor româno-maghiare” într-un articol apărut iniţial în „Népszabadság”. Lipseşte din enumerarea relaţiilor aceea dintre statul maghiar şi minoritatea românească de pe teritoriul Ungariei. În acelaşi număr, Şerban Papacostea scrie despre „Destinul unui rege”, Mihai I, desigur.

Cititi numai daca v-ati inarmat cu rabdare în „Observator cultural” nr. 328 articolul lui Caius Dobrescu intitulat „Marele poet al erei postbelice”. Răbdarea e necesară spre a trece peste confuzia pe care autorul o face între un poet mare în general şi un poet reprezentativ la un moment dat şi pentru o anumită tendinţă. E cazul recent dispărutului Mircea Ivănescu. Răbdarea vă va fi pusă la încercare şi de „Dilema veche” nr.390, dacă veţi căuta (şi nu veţi găsi) semnăturile lui Dan.C.Mihăilescu (judecând după un articol precedent, eram convinşi că a fost în concediu!) şi Radu Cosaşu. Paradoxul face ca textele cele mai serioase să fie cele scrise cu umor (de exemplu acela al lui Andrei Manolescu intitulat „Cinci cucoane vesele”: „Am povestit de curând cum pe unii indivizi, deschiderea graniţelor i-a preschimbat din nişte măgăruşi provinciali într-un fel de scroafe globale”). Invers, adică, decât în „Caţavencii” şi restul revistelor de umor.

Nu cititi pana la capat rubrica „Cu ochii-n 3,14”, de obicei plină de haz, din acela