După Sfântă Mărie (15 august), când toamna începe să-şi facă simţită respiraţia în noaptea răcoroasă iar primele brume fac dulceaţa să se strângă zgribulită în poame, focurile se aprind prin curţile gospodăriilor şi ceaunele prind viaţa. Aplecate deasupra ceaunului, cu urechea la vorba lumii (că do'ră n-o bolunzât muierea să steie sângură lângă oală) şi gândul la cocăturile pe care le-o face de Crăciun, fac femeile de sute de ani dulceaţa asta specială al cărei farmec e tocmai simplitatea ei absolută, de început de lume. Pentru că producţia magiunului nu e o reţetă culinară ci mai degrabă una socială, realizată doar din două ingrediente: prune şi multă răbdare împărţită cu ceilalţi.

Căci nu există sat de deal, în interiorul dar şi de pe marginea exterioară a arcului carpatic, care să nu cunoască magiunul, cum îl numesc ţăranii de la sud de Sibiu, povidla cum îi zic moldovenii, după numele dat de leşii care au ajuns aici urmărind bourul, sau silvoiţa (silvoiz) cum îi spun ardeleni, din ungurescul szilva (prună). Gemul ăsta special, făcut doar din prune roşii-brumării, în special din cele din soiul Bistriţa (bistriţe, cum le mai numesc ţăranii), fără zahăr sau altceva, va fi baza prăjiturilor de Crăciun şi până la Paştele viitor, va fi dulcele de pe pita copiilor lângă o cană de lapte proaspăt muls şi din blidul cu mămăligă de post.

Preparat în mod tradiţional exclusiv la ceaun (căldare), magiunul se poate realiza şi în bucătăria unui apartament. Aveţi ambele versiuni mai jos.

Porţii: multe

Timp de preparare: 6-8 ore

Ingrediente:

20 kilograme de prune

Preparare:

varianta tradiţională

Sterilizaţi borcanele.

Spălaţi prunele şi scurgeți-le de apă (tradiţional, printr-un tifon).

Îndepărtaţi codiţele şi scoateţi sâmburii prunelor. Aruncaţi prunele stricate.

Puneţi prunele în ceaun, împreună cu câteva că