În ultimele zile urmăresc destul de mult pe parcursul zilei postul Bloomberg, din motive lesne de înțeles pentru cei care tranzacționează la bursă.
Înainte de acest episod de volatilitate extremă pe piețele financiare, obișnuiam să țin televizorul mai mult pe The Money Channel decât pe Bloomberg sau CNBC, dar am ajuns la concluzia că în această perioadă de scăderi accelerate, prețurile acțiunilor românești sunt în cea mai mare proporție influențate de tendințele burselor internaționale și mult mai puțin sau aproape deloc de situația internă din România sau de evenimentele care apar aici.
Urmărind pe acest post menționat mai sus evoluții, știri, evenimente și comentarii, din când în când am mai avut șansa să îmi treacă pe lângă ureche câte o opinie a unui broker sau analist cu 20-30 de ani de experiență în tranzacționare reală. Avem și noi oameni cu multă vechime în piață și mult fler în interpretarea și fructificarea oscilațiilor acesteia, dar este evident că cu greu ne putem compara cu experiența de viață a unui trader care tranzacționa la NYSE încă din 1985 sau mai devreme.
Ascultându-i pe acești brokeri/traderi experimentați, constat că peste tot în lume psihologia investitorilor este aceeași: foarte greu ar cumpăra acțiuni după ce piața a scăzut cu 30%-50% și par mai dispuși ca într-o astfel de conjunctură să-și marcheze pierderile și să aștepte pentru „a cumpăra mai ieftin ulterior“. Pe de altă parte, dacă aud la televizor că bursa a urcat cu 100% în ultimul an, ar fi foarte tentați să cumpere „pe termen scurt, pentru că poate, piața mai crește cu 15%-20% înainte de a atinge potențialul maxim“.
Această mentalitate a investitorilor de retail face să fie foarte greu de atras investitori noi în piață, după o perioadă de declin puternic, pentru că încrederea acestora este la niveluri foarte reduse, deși exact atunci oportunitățile sunt
