Vreme de mulţi ani s-a crezut că epidemia de ciumă bubonică, care a decimat populaţia Europei, a fost răspândită de şobolani. Potrivit unui arheolog, acest lucru s-ar putea să nu fi fost tocmai adevărat, relatează cotidianul britanic Daily Mail.
Barney Sloane, în vârstă de 49 de ani, autorul cărţii „Moartea neagră în Londra", a găsit câteva greşeli majore în teoria conform căreia moartea neagră a fost răspândită de şobolani infestaţi cu purici.
„Sunt trei mari semne de întrebare," a spus Dr. Barney Sloane. „Se credea iniţial că ciuma a ajuns în Anglia în primăvara lui 1348 şi s-a răspândit în Londra până la sfârşitul verii. Cercetările mele sugerează că boala a ajuns de fapt în Anglia în toamnă şi în capitală, abia în noiembrie. Infecţia s-a răspândit într-un ritm accelerat în timpul iernii şi a ajuns la apogeu în primăvara lui 1349. Dacă ar fi fost ciuma bubonică, care este răspândită de şoareci, ne-am fi aşteptat ca răspândirea epidemiei să încetinească pe timp de iarnă, pentru că şobolanii sunt sensibili la frig," a comentat arheologul.
Dr. Sloane, care a lucrat în cadrul Muzeului din Londra ca arheolog de teren, a descoperit şi faptul că dovezile arheologice nu sprijineau teoria şobolanilor ca sursă a epidemiei. Şobolanii purtau ciuma bubonică, dar şi mureau din cauza ei. Dacă ar fi fost vorba de această boală, Dr. Sloane ar fi găsit oase de şobolani din secolul 14 în număr mare, dar nu a găsit decât foarte puţine.
Mai mult, istoricul a spus că cronicile de la acea vreme sugerau o metodă diferită de transmitere: de la om la om. Acest fapt se datorează vitezei foarte mare de transmitere a bolii.
Dr. Sloane a spus că dovezile mai sugerează faptul că Moartea Neagră a fost, de fapt, o altă boală, deocamdată necunoscută, care avea aceleaşi simptome ca ale ciumei bubonice - poate o mutaţie a ciumei bubonice, a argumentat Sloane.
În or
