Născut la 13 iulie 1912 în Săruleşti- Buzău, Constantin Costache a trecut la cele veşnice după împlinirea vârstei de 99 de ani. Se stabilise la fiica sa, în comuna brăileană Surdila Greci. A rămas orfan de tată la 4 ani. Mama lui, văduvă de război, a rămas cu 6 copilaşi, pe care i-a educat cum puţini ştiu să o facă. La 23 de ani, Constantin s-a căsătorit. A avut 7 copii. Mai trăiesc 5.

Pe 1 iunie 1941 a fost încorporat în Batalionului 4, Regimentul Vănători de Munte Buzău, comandat de Marin Vasile, ocupându-se de aprovizionarea cu muniţie şi alimente a trupelor care luptau în Crimeea şi Caucaz.

„Bunicul povestea că, în Crimeea, partizanii i-au ciuruit vestonul militar, împroşcându-l cu gloanţe, însă, ca prin minune, nu a avut nicio zgârietură. A purtat tot timpul cusută în buzunarul vestonului militar o cărticică de rugăciuni, iar credinţa l-a salvat de multe ori de la moarte", ne-a spus nepoata răposatului, Daniela Meiroşu.

În 1943, a fost singurul supravieţuitor al batalionului. I se născuse al patrulea copil, unica fiică, şi a primit permisie 30 de zile. Când s-a prezentat pentru a ajunge înapoi, în Crimeea, i s-a spus că batalionul lui nu mai este. Camarazii fuseseră încercuiţi de un puhoi de bolşevici care nu a lăsat niciun om în viaţă. I-au executat pur şi simplu, până la ultimul.

A muncit o viaţă întreagă pe şantierele patriei socialiste, ca izolator în construcţii. După pensionare, s-a dedicat creşterii animalelor. Se întorcea de la pădure cu câte un buchet de fragi pentru fiecare nepoţel. La 87 de ani a rămas văduv, iar fiica l-a luat la ea, în satul Horia, Surdila Greci.

„Sportul de dimineaţă era pentru el dusul vacilor la cireadă. Mi-a spus o vorbă de duh: «Pe om să-l lase Dumnezeu cât e bun de muncă, fiindcă munca e o distracţie». Era plin de viaţă, la 98 de ani mergea la biserică şi făcea mătănii, de te cruceai văzându-l. Când